În fiecare an, localnicii din Blăjeni organizează o serbare dedicată recoltei de cireşe, deşi fructele au devenit în prezent o raritate în zonă. Sursa: Remus Suciu
Serbarea anuală de la Blăjeni, din judeţul Hunedoara, cândva dedicată recoltei de cireşe, nu se mai deosebeşte în prezent prea mult de alte „nedei“ din Ţara Moţilor. Asta pentru că în zonă cireşele nu se mai coc, iar localnicii au rămas doar cu amintirea vinarsului de cireşe, una dintre cele mai tari băuturi din ţară, şi se cinstesc mai mult cu bere.
Muzică populară, mici şi bere
În fiecare an, în cea mai apropiată duminică de 21 iunie, în curtea şcolii din comuna Blăjeni, situată în Masivul Apuseni, e mare sărbătoare. Duminică, încă de dimineaţă, muzica populară urla la difuzoare, băncile din faţa scenei îşi aşteptau publicul, în timp ce audienţa îşi făcea de lucru cu câte-o bere, câte-un mic sau câte-un suc pe la tarabele amenajate pe margine.
Pe vremuri, sărbătoarea satului era o simplă nedeie, improvizată după ce ţăranii din zonă predau cooperativelor comuniste cota impusă din recolta de cireşe. Acum nu mai sunt obligaţi să predea nimic, pentru că mulţi dintre ei nu prea mai au parte de cireşe ca pe vremuri.
„Adunam cam o tonă, două de cireşe“
„Când eram eu tânăr, adunam toţi cam o tonă, două de cireşe. O parte o vindeam la târg, la Abrud, o parte o dădeam la stat. La noi, cireşele se coc abia la sfârşit de iunie-început de iulie. Făceam vinars bun, tare de tot, dacă luai o gură ţi se-mburdau ochii-n cap“, îşi aminteşte Candin Leahu (72 de ani).
Cu toate că cireşe nu mai sunt aşa de multe, nici vinars de cireşe nu se prea mai face, lui moş Candin tot îi place mai mult sărbătoarea de acum. Asta pentru că acum sunt maşini mai multe şi vine lume din alte sate, e program folcloric „live“ seara, sunt mai multe tarabe