Cum a fost învinsă blocada Armatei Roşii cu bomboane şi saci de făină paraşutaţi de aliaţi. Sursa: AP

Se împlinesc zilele acestea 60 de ani de la prima criză majoră a Războiului Rece. Pe 24 iunie 1948, Uniunea Sovietică bloca accesul stradal şi pe calea ferată spre Berlinul de Vest. „Blocada“, una dintre cele mai dure din istorie, a ţinut până pe 11 mai 1949, când URSS a permis sosirea ajutoarelor americane, britanice şi franceze, care fuseseră trimise până atunci pe calea aerului în Berlinul de Vest. Germania a devenit mai târziu motorul economic al Europei şi pentru că în urmă cu şase decenii avioane franco-britanicoamericane n-au lăsat Berlinul de Vest să moară de foame.

Istoria s-a scris aşa: pe 9 mai 1945, Al Doilea Război Mondial începea să iasă din prezent şi să intre în cărţile însângerate de istorie. Trupele sovietice şi cele occidentale (americane, britanice şi franceze) erau în Berlinul divizat: de-o parte comuniştii lui Stalin, de cealaltă „aliaţii“: francezii, englezii şi americanii.

Pe 18 iunie, cele trei sectoare occidentale au promulgat legi care scoteau din circulaţie moneda de ocupaţie şi introduceau marca germană - mijloc de presiune asupra lui Stalin pentru reunificarea Germaniei. Inutil, fireşte, pentru că legile de război sovietice spuneau altceva: că vor stăpâni până acolo unde Armata Roşie a ajuns. În plus, ruşii fuseseră invadaţi de două ori de Germania în precedentele trei decenii şi ar fi vrut-o demilitarizată.

Declanşarea blocadei

Pe 24 iunie 1948, Uniunea Sovietică a blocat accesul la cele trei sectoare occidentale ale Berlinului, aflate în interiorul zonei controlate de sovietici, oprind accesul rutier şi traseele de cale ferată care treceau prin Germania controlată de sovietici. Puterile occidentale nu negociaseră cu sovieticii un pact care să garanteze libera circulaţie.