TRASEU ● Din rezervaţia domesticită în civilizaţia sălbatică

Omul de afaceri Cameliu Babinciuc îşi construieşte, sfidînd legea, hotel şi cîrciumă, heleşteie şi birouri în coasta Rezervaţiei Cheile Dobrogei. El nu se teme că îşi va pierde banii. Chiar fără avizele necesare, construieşte diguri şi mută albia Rîului Casimcea. A cheltuit pînă acum, conform declaraţiei sale, două milioane de euro. Şi merge mai departe.

Am coborît pe poteca ce duce la izvorul de sub dealul Mănăstirii Sf. Ioan Casian, prin păduricea în care-şi încîlcesc crengile şi lăstarii arbori pitici şi arbuşti, dar n-am observat plăcuţa ce indica schimbarea de direcţie (probabil o bifurcaţie de potecuţe) către izvor şi am mers tot înainte pe firul bătut. Cum ieşim de sub bolta de încrengături verzi, brusc, peisajul capătă dimensiuni apocaliptic-urbane. În locul izvorului pe care-l căutăm, în faţa noastră se deschide potecuţa prin păduricea stîncoasă şi zumzăită de tot felul de insecte aflate în nebunia împerecherii şi se închide într-un ditamai drumeagul de pămînt brăzdat de şenile de buldozere, care urcă un imens val de pămînt. Iar zumzăitul pădurii se transformă în huruit asurzitor. Urcăm valul de pămînt şi imensul şantier ni se înfăţişează în toată "splendoarea" sa. Tractoare, motocompresoare, basculante, buldozere, excavatoare zumzăie şi ele pe un ton mult mai agresiv decît cel cu care ne obişnuise pădurea-rezervaţie.

BARAJ – DA, AVIZE – BA! Valul de pămînt care ne-a tăiat calea e digul unui baraj ridicat chiar în poala dealului în imediata vecinătate a pădurii, menit să adune apele din Rîul Casimcea – cel ce şi-a brăzdat drumul printre stîncile Cheilor Dobrogei – şi să formeze un lac artificial pentru agrement. Ştiam că există intenţia de a se construi un baraj în zonă, dar mai ştiam şi că lucrările au fost sistate din cauza lipsei avizelor de mediu, dar şi ale celo