Extrem de riscanta decizia Doinei Jela de a pu­bli­ca, la o luna dupa moartea Monicai Lovinescu, acest te­ribil re­portaj al agoniei ei. Nici precautiile pe care si le ia in Ar­gumentul volumului ("Public amintirile care ur­meaza cu strangere de inima. Imi dau seama ce ris­curi comporta gestul de a o transforma pe Monica Lo­­vi­nescu, dintr-un bun public, (...) intr-un bun pri­vat") n-o apara definitiv. O carte zguduitoare, care pa­trun­­de partial prin efractie sentimentala dincolo de blin­da­jul unei imense pudori. Bunele intentii nu pot fi puse la indoiala, dar nici perfect izolate in amestecul de ta­lent si temperament al intreprinderii. O suta de zile cu Monica Lovinescu * alatura con­­sem­na­rea ultimelor intrevederi (martie-aprilie 2008), un lung interviu inregistrat in septembrie 2006, in zilele spi­­talizarii ultime a lui Virgil Ierunca, un jurnal de­spre ce­re­moniile funerare ale aducerii in tara a ur­ne­lor sotilor Lo­vinescu-Ierunca, un exceptional portret de cuplu (Va­se­le comunicante), alte doua texte evoca­toa­re, un epi­log si cateva fotografii inedite, sfasietor de ne­prelucrate ar­tistic. Texte scrise in momente di­fe­ri­te, in stari diferite, dar insufletite toate de dragostea enor­ma cu care Doina Jela a secondat ultimele luni din viata Monicai Lovi­nes­cu. O dragoste adesea pose­si­va (in special in raport cu cei­lalti apropiati ai cuplu­lui de la Paris), dar mai ales adanc cunoscatoare a firii dificile, autonome, imperioase a personajului, cu care a reusit sa pastreze, pana in ul­ti­mul moment, o le­gatura bazata pe incredere. Cine a cu­nos­cut-o pe Mo­nica Lovinescu poate mai bine masura ce inseam­­na asta. Afinitatile temperamentale dintre cele doua fe­mei sunt evidente si ele explica - poate chiar jus­ti­­fi­ca, pana la urma, totul. Dincolo de atasament, premisa cartii de fata ra­ma­ne una polemica: nimeni nu a facut ce ar trebui facut pen­