Saptamana trecuta, in acest colt de pagina, An­drei Cornea scria despre victoria lui Sorin Oprescu la Primaria Capitalei ca despre o "vic­to­rie a distractiei". Bucurestenii, sub 30%, l-au "ales" in raspar pe "independent", preferand popu­­lismul si smechereala, care da bine pe sticla, pro­gra­melor serioase care ar fi putut scoate orasul din colaps. Explicatiile lui Andrei Cornea pentru acest gen de distractie stau in miza reala mica a Primariei Bucurestilor, legea amputand rand pe rand prerogativele primarului general, niciodata al PSD. As adauga, insa, ca aplecarea catre "dis­trac­tie" a bucurestenilor nu s-a manifestat doar in episodul Oprescu-independent sau Vadim-pre­se­din­te, ca este, ne place sau nu, o trasatura de ca­rac­ter a locuitorilor Capitalei, de neinteles din­co­lo de Carpati, unde bucurestenii sunt porecliti "mi­tici", cu tot tacamul dispretuitor caragialesc ce decurge de aici. Cu cutitul la os, dar si cu aple­ca­rea lor catre distractie, bucurestenii au umplut strazile orasului in decembrie 1989, cantand aiu­ri­torul "ole-ole-ole/Ceausescu nu mai e" si, in ace­lasi ton, de lambada, spunea atunci Mircea Di­nes­cu, au tinut ocupata Piata Universitatii vreme de doua luni. Dar izgonirea lui Adrian Nastase si a trupei sale, in 2004, nu a fost decisa tot de bu­cu­resteni, care s-au mobilizat la vot prin "distrac­ti­vele" SMS-uri cu Bombo si Congo? Tocmai de ace­ea, strategia staffului de campanie al lui Va­si­le Blaga, un ardelean morocanos si necarismatic, a parut cel putin ciudata. Sloganul "fapte, nu vor­be" nu prinde la Bucuresti, unde palavrageala este un mod de viata si unde fostul primar con­fun­dase orasul cu un numar de tevi si foarte mul­te borduri. A ignora felul de-a fi al celor pe care vrei sa-i seduci ca sa-i conduci inseamna, in fapt, ca nu ai chef nici sa-i seduci, nici sa-i conduci, ci doar ca ai primit o nesuferita sarcina de partid. A