Nu demult a fost Ziua Mondiala a Mediului, o zi in care multi dintre noi ne amintim ca, in afara grijilor noastre cotidiene, in afara oraselor din ce in ce mai putin verzi, exista si natura. Cu siguranta, sunt multi oameni care observa natura si cu alte ocazii, de exemplu atunci cand merg sa prajeasca mici si carnati langa o bere. Diferenta dintre cele doua moduri de a ne gandi la natura este ca de Ziua Mediului ne aducem aminte ca natura trebuie in primul rand respectata, nu numai protejata.

Ne aducem aminte cu o usoara jena ca, ultima data cand am fost in padure, am lasat dupa noi multe resturi nedegradabile. Ne aducem aminte de gaura din stratul de ozon si de incalzirea globala. Ne aducem aminte ca folosim prea multa energie chiar si atunci cand nu avem neaparat nevoie.

Ziua Mediului este o zi de reflectie in care pana si cei care nu stau sa se gandeasca in mod curent la protectia mediului isi aduc aminte ca mediul exista si ca noi avem un impact asupra lui. Dar este o zi de reflectie si pentru aceia dintre noi care, chiar daca suntem ingrijorati de evolutiile din mediul inconjurator, nu actionam in nici un fel ca sa reducem impactul nostru asupra mediului.

Dar nu numai cetatenii simpli trebuie sa se gandeasca la mediu. E o zi de reflectie si pentru cei care iau decizii, indiferent daca provin din legislativ, executiv sau din diverse organizatii. Ne-am obisnuit cu totii sa rfim reactivi in loc sa fim proactivi. Devenim constienți de mediul inconjurator numai atunci cand apar probleme, exact cum si omul simplu se preocupa de sanatate numai daca are probleme.

Dincolo de declaratii si strategii, dincolo de directive si legi, trebuie sa avem curajul sa intram in discutii si sa gasim posibile solutii de fond si nu numai de forma. Daca vrem sa gasim soluții concrete la problemele cu care ne confruntam in acest moment trebuie