Braţul lung al legii a fost retezat de la cot, iar Justiţia a ajuns o doamnă cu dublu handicap: e oarbă şi ciungă.

Răufăcători cu gulere albe, sau tricouri sumecate hidos peste burţi, şi-au scos şişurile la vedere şi i-au amputat taman mâna în care ţinea balanţa, e drept, cam strâmbă. În ciuda înfăţişării hidoase, Justiţia nu sperie pe nimeni. Nu a făcut-o niciodată. Din toată hămăiala politicianistă de la început nu a mai rămas decât un scheunat firav. Din cerberii statului de drept, zugrăviţi de politicieni în culori pastelate, procurorii au ajuns nişte bieţi căţelandri, care se gudură speriat pe lângă politicieni, interlopi sau politicieni care sunt mână-n mână cu interlopi.

Corupţia, una dintre cele mai nocive tare sociale, a ajuns o glumiţă nevinovată. Este minimalizată, relativizată, diminutivată, pentru a nu părea chiar atât de dăunătoare. Cristian Popescu Piedone, primarul metamorfozat peste noapte în regele şoselelor desfundate din România, vorbeşte despre ciubuc apelând la drăgălăşenii. Într-o singură zi, a luat permisul de conducere pentru nu mai puţin de cinci categorii (sic!). Când a fost întrebat dacă i-a „uns“ pe poliţişti, primarului i-a fost parcă jenă să vorbească necuviincios despre şpagă. „Nu am dat şpăguţă“, a gângurit el alintat. Treptat, în România, şpaga încetează să mai fie, în percepţia politicienilor care ar trebui să o combată, acel lucru înfiorător care trebuie eradicat din faşă. Şpaga a devenit „şpăguţă“. S-a umanizat. A căpătat suflet. A devenit parcă mai simpatică. În scurt timp, ar putea ajunge în cântecelele vesele ale copiilor de grădiniţă. „O şpăguţă mică de aş lua/ N-aş da-o la nimenea...“.

Răzvan Murgeanu, perdant în alegerile locale, a fost fotografiat în momentul în care, din maşina sa, a coborât un interlop. Murgeanu este membru PDL, partid autointitulat justiţiar, care se laudă că luptă cu