Duminică, mi-a fost dat să citesc The Times sub un soare vioi, întins pe un şezlong în Green Park. Undeva, dincolo de o lizieră deasă de copaci imenşi care îşi roteau foşnitoarele braţe în vîntul răcoros, se schimba garda la Palatul Buckingham. Găsesc, în ziar, două poveşti despre două femei. Iată-le: Sarah. Cînd ziua de marţi, 17 iunie, a deschis ochii în Afganistan, cei cinci s-au urcat într-un Land Rover şi au pornit spre sud. Mergeau pe drumuri nesigure, de-a lungul graniţei dintre regiunile Helmand şi Kandahar, departe de zona patrulată de aliaţi, într-un deşert al nimănui, bîntuit de talibani. Pe la prînz, Land Rover-ul a sărit în aer. A doua zi, un fel de purtător de cuvînt al talibanilor din regiune a declarat victorios că bomba, cu o încărcătură explozivă de 50 kg, a fost detonată de la distanţă, la momentul oportun.

Aşa a murit Sarah Bryant, unul dintre cei mai performanţi oameni ai serviciilor de informaţii militare britanice. Avea 26 de ani. Din grupul de patru soldaţi SAS care o însoţeau, doi au murit pe loc, odată cu Sarah, altul a murit în drum spre spital, iar al patrulea a scăpat ca prin minune cu răni minore. Deşi era de puţină vreme în Afganistan, Sarah Bryant reuşise să recruteze o sursă cu potenţial informativ promiţător. Raportase superiorilor care au consimţit ca sursa să fie exploatată. Pe 17 iunie, se ducea să se întîlnească cu informatorul ei. Zona fiind cu totul nesigură, şefii au decis ca patru soldaţi SAS să o însoţească. Acum, experţii apreciază că tînărul ofiţer a fost atras într-o ambuscadă. Sursa fie a fost falsă, fie a fost compromisă. Este dincolo de orice dubiu că britanicii au căzut într-o ambuscadă.

Sarah Bryant îşi servea ţara cu pasiune. Cu un an înainte, calităţile ei fuseseră remarcate în întreaga comunitate de informaţii a Majestăţii Sale şi MI6 - serviciul britanic de informaţii externe - îi făcuse o ofertă