Fostul jucător dinamovist e încântat de viaţa din Ţara Cantoanelor. Sursa: Octavian Cocolos Elveţia, ţară coorganizatoare a Campionatului European de fotbal, este mai puţin primitoare pentru români decât Italia sau Spania. Pentru a-ţi face loc printre elveţieni trebuie să cunoşti la perfecţie germana, iar ca limbi complementare franceza şi italiana, şi să ştii bine o meserie.
Zoltan Kadar, fostul fundaş dreapta al echipei de fotbal Dinamo, este unul dintre românii care şi-au găsit un loc călduţ, stabil şi liniştit printre elveţieni. A plecat acum 12 ani din ţară şi n-are de gând să se mai întoarcă. EVZ l-a vizitat la Winterthur, lângă Zurich. E uimitor să constanţi că, după 12 ani în Elveţia, Kadar nu stâlceşte niciun cuvânt în română.
"Mai devreme de 50 de ani nu revin în România. Mulţi îmi spun că n-am motive să mă întorc nici atunci. Fiica mea, Helga Andrea, care are 16 ani, nici nu vrea să audă de România. Nu doreşte să se mai întoarcă niciodată acolo. E aici de la patru ani. Are prieteni în Elveţia, merge la şcoală aici şi doreşte să se facă instructor de sport. Pe când avea vârsta de opt ani am dus-o în România. Am mers cu trenul de la Cluj la Ozunca Băi. Obişnuită cu Elveţia, m-a întrebat uimită de ce este aşa de multă mizerie în tren. N-am ştiut ce să-i răspund", spune bărbatul pe care doar părul cărunt îl dă de gol că nu mai joacă fotbal.
De trei ani, Zoli munceşte pentru Winterthur, club din divizia a doua elveţiană, la Centrul de Copii şi Juniori, unde, având calitatea de antrenor recunoscută, trei sferturi din salariu i-l plăteşte federaţia. Şlefuieşte puşti de 15, 16 şi 17 ani. Deja, doi dintre aceştia au făcut deja pasul spre echipa mare.
Ţine legătura cu ţara prin intermediul ziarelor şi al părinţilor, rămaşi la Braşov: "Citesc pe internet « Evenimentul zile i» şi « Gazeta Sporturilor ». După c
