În februarie, Parlamentul turc a votat un amendament la constituţie, permiţînd studentelor să poarte, cînd merg la cursuri, tradiţionalul văl islamic. Interdicţia funcţiona de la începutul anilor ’20, de cînd Kemal Atatürk, fondatorul statului modern turc, a impus alfabetul latin, a plasat moscheile sub autoritatea statului, zguduind ierarhia religioasă. Trauma acestei modificări brutale durează de aproape o sută de ani, experimentul unui stat laic fiind unic în lumea musulmană. Problemele raportului între stat şi religie nu sînt doar subiectul disputelor politice, ele îşi conservă potenţialul de conflict, statul laic nu este o realitate indiscutabilă nu doar pentru o parte a clasei politice, ci şi pentru majoritatea populaţiei. Un grup de generali (nu aceiaşi de-a lungul timpului) şi de politicieni veghează însă la menţinerea principiilor fondatoare şi ei au apelat la demonstraţii de forţă de cîte ori li s-a părut că moştenirea a fost deturnată: din 1960, patru guverne alese au fost înlăturate de la putere de militari care după un timp au cedat puterea unor civili dispuşi să accepte influenţa lor. În acest context au fost interzise 24 de partide politice şi în 23 de cazuri Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis că interdicţia violează drepturile omului.

În 2002, Partidul Dreptăţii şi Dezvoltării, musulman moderat, a format Guvernul după ce a obţinut 47% din voturi în recentele alegeri. Partidul a apărut din ruinele a două partide religioase, interzise: o parte din membrii lor s-au refugiat sub actuala denumire. Şi preşedintele ţării, Abdullah Gul, şi premierul Recep Tayyp Erdogan sînt bănuiţi că, folosindu-se de puterile obţinute pe cale democratică, îşi realizează agenda islamică. "Strada" n-ar fi împotriva unei asemenea direcţii. Majoritatea femeilor din Turcia poartă văl şi sînt mulţumite de această situaţie. Interdicţia de a-l purta la unive