Speculantii, in arenele financiare, au vechime. Ei au aparut, in istoria lumii, in acelasi timp cu pietele si cu banii. Si-au consolidat insa rolul si si-au largit sfera de actiune dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, cand au luat avant pietele financiare.
De frica speculantilor, care au fortat fara incetare schimbarea preturilor ori a cursurilor prin vanzari sau cumparari succesive, nici un comerciant cu scaun la cap - indiferent ce vindea: marfuri, servicii, case, bani, titluri - nu si-a permis vreodata sa-si lase disponibilitatile sa lancezeasca fara sa plateasca scump nesabuinta. Desigur, am in vedere pietele internationale.
Magia tranzactiilor imobiliare, bunaoara, isi trage seva din caracterul anticipativ al celor mai multe dintre decizii. Posibilitatea anticiparii unor miscari viitoare, insotita de lansarea in afaceri menite sa aduca profit din diferente favorabile de preturi, au determinat permanentizarea speculei pe acest tip de piete.
Pe orice piata, de altfel, daca detinatorul unor bunuri comercializabile "simte" ca pretul lor e pe cale sa scada, iar el este un profesionist al riscului, se va grabi sa le vanda. Pentru a le recumpara, peste un timp, cu un pret mai mic. Diferenta de preturi fiind castigul lui. Invers, daca "simte" ca pretul bunurilor in cauza va urca, atunci se va grabi sa achizitioneze cat mai multe. Pentru a le vinde pe toate, peste un timp, cu un pret mai mare. Castigul lui venind tot din diferenta de preturi.
Daca, insa, evenimentele nu se desfasoara in favoarea speculantului, daca preturile nu evolueaza cum a "simtit" el, ci in sens contrar, va pierde. Poate chiar va fi ruinat. Dar economia, ca intreg, castiga. Pentru ca, prin interventia speculantilor, este evitata somnolenta marfurilor, a titlurilor de valoare, a bunurilor imobiliare, a banilor, care-i toxica. Numai miscarea continua aduce bogatie. Piata insa
