Sintem mult mai dependenti de presiunea sociala decit ne place sa credem. In zilele noastre, ne-am explica astfel, macar in parte, proliferarea uluitoare a consumismului. Sau a tembelismului la televizor. Probabil chiar si comportamentele noastre electorale, de azi si din trecutul recent. Obisnuim sa credem ca cele mai multe dintre actiunile noastre sint rezultatul propriei vointe, al preferintelor, convingerilor si credintelor noastre. Ca Eu-l nostru este suveran. Multi sociologi tind sa afirme contrariul. Peter Hedstroem, in prezent profesor la Oxford, studiaza conexiunile sociale ale suicidului. Are la dispozitie datele extinse ale 1116 nefericiti, care aparent prezinta putine lucruri in comun: toti locuiau la Stockholm - si s-au sinucis. Hedstroem a stocat date care rareori sint accesibile cercetarilor sociologice de dimensiuni mari: stie unde au lucrat sinucigasii, care le sint colegii, care le sint rudele, si multe altele. Cercetatorul suedez a formulat de curind raspunsuri la intrebari trenante in sociologia moderna: exista legaturi subtile intre cei care recurg la gesturi disperate? S-au cunoscut acesti oameni intre ei? A reprezentat sinuciderea unuia un impuls pentru comiterea unui gest similar pentru altii din apropriere? De altfel, ideea ca suicidul este "contaminant" se vehiculeaza de mult in cercetarile sociologice. De curind, intr-o zona limitata din sudul Tarii Galilor, 17 adolescenti si-au luat viata intr-un interval de 13 luni. O "epidemie" similara, din nou printre adolescenti, la Passau, a suscitat, acum citiva ani, numeroase comentarii in presa germana. De regula, insa, se considera ca sinuciderea este un act individual, desfasurat departe de ochii opiniei publice, generind compasiune intr-un cerc limitat. Pina de curind nu a existat dovada clara dupa care gestul disperat al unuia ar contamina rudele, prietenii si cunoscutii. Studiul profesorului