Brandul "Bucureşti - Micul Paris" este împins cu emfază de autorităţi în vitrina de la stradă (recte: spre străinătate), în timp ce la interior aceleaşi autorităţi tac şi fac, hrăpăreţ şi consecvent, tot ce pot, ca să distrugă ce-a mai rămas din fondul care a generat brandul (cuvînt la modă, care dă multe satisfacţii).
Ar trebui să bage de seamă autorităţile noastre că, odată ales un element care defineşte identitatea unui fenomen urban (un oraş de 3 milioane de locuitori e mai mult decît un simplu loc), elementul respectiv ar trebui conservat şi în fapt. Iar în acest sens singurii care încearcă să facă ceva - la nivel de opinie publică, pentru că nu au acces sau au acces restrîns la nivel decizional - sînt cîţiva intelectuali disperaţi din cauza situaţiei.
Umbli pe stradă şi, de la o zi la alta, vezi că dispar hălci de oraş (de fiecare dată cînd ies îmi iau aparatul de fotografiat, mă gîndesc că e ultima dată cînd pot să fotografiez vreo casă). Ceea ce omul de pe stradă nu ştie este că, de fapt, există PUZ-uri (Plan de Urbanism Zonal) pentru zone protejate - de exemplu cele pentru sectorul 2 sînt bine ascunse pe site-ul onorabilei Primării (mergeţi la www. ps2.ro > despre noi > buletin informativ > continuare > directia de urbanism şi gestionare teritoriu; coloana din dreapta). Doar că ele au devenit un fel de planuri de sanchi, hîrtii bune doar ca bază pentru puzderia de variante (în ianuarie, cînd am trecut ultima dată pe acolo, în zona protejată din strada Jean-Louis Calderon căzuseră sau erau abandonate, pe picior de demolare, vreo 4 case pe o lungime de 300 m).
Oraşul nostru nu practică o politică urbană, practică un urbanism brownian unde fiecare mişcare este determinată de ciocnirea cu investitorul potrivit. Iar casele sînt ca dinţii, cade una, cad şi celelalte, Bucureştiul are străzi ştirbe, paradentoză in progress.
Ce zic profes
