- Cultural - nr. 123 / 25 Iunie, 2008

Raft STEFAN NEAGU, CONSTELATIA POEZIEI

Stefan Neagu a asteptat o viata poezia. S-a intalnit adesea cu ea, si-au facut reciproc reverente si si-a vazut fiecare de drum, intr-o graba a cotidianului sacrificat in contul altor mize, altruiste. Pana la urma, ca o trena, poezia l-a urmat pe poet, devenind definitie si sentinta a unei existente: viata nu poate fi traita in afara poeziei. Oricat de devoratoare ar fi hartuirea grijilor de zi cu zi. Sau poate tocmai de aceea. Stefan Neagu a scris dintotdeauna poezie, daca avem in vedere ca, cel putin intre textele selectate in aceasta carte, sunt unele datate cu peste o jumatate de veac in urma! Spirit apolinic, poetul indeamna la plenitudinea trairii: "Tineti-va paharul inimii sus!/Asa, fratilor, ca mai multe vieti nu-s!/ Sa preschimbam durutul in nedurut,/ Imprumutand hohotul luminii din fruct..." (Prizonierul toamnei). "Constelatia inimii" este biografie, este documentarul emotiilor si sentimentelor in evolutia lor de la o varsta la alta, in spirit blagian, pana la a ajunge la constatarea ca "jocul si iubirea sunt intelepciunea". Este seismograf al fondului principal de trairi, de la cele cotidiene la cele ce dau semnificatie destinului. O puternica nostalgie atarna greu in cuvintele poeziei lui Stefan Neagu, cu accente acute pe disparitia valorilor traditionale, pe pierderea unui timp paradisiac. Dar daca se ridica ceva deasupra tuturor in "Constelatia inimii", acesta e erosul, multe poeme fiind un adevarat elogiu adus iubirii/iubitei, aspiratiei implinirii prin iubire, caci, "Dragostea indelung rabda; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieste, nu se lauda, nu se trufeste. Dragostea nu se poarta cu necuviinta, nu cauta ale sale, nu se aprinde de manie, nu gandeste raul. Nu se bucura de nedreptate, ci se bucura de adevar. Toate le sufera, toate le cre