Vasile Blaga si-a regasit mintea de pe urma, evitand caderea in capcana penibila a demisiei de 5 minute. El a facut ce a promis in campanie, adica s-a retras de la sefia PD-L Bucuresti pentru ca a pierdut batalia pentru primaria generala.

Asta desi a avut posibilitatea sa-si ascunda o eventuala razgandire in spatele rugamintilor inflacarate ale colegilor care i-au cerut sa se nu demisioneze.

Desi a intarziat o saptamana, decizia finala este datatoare de speranta ca in politica romaneasca mai exista putina onoare. Este si un semn incurajator, desi destul de firav, dinspre PD-L, ca rezultatul dezamagitor al localelor nu a fost tratat ca un ghinion sau cu tafna catre electorat: "nu ne merita, suntem prea buni pentru ei".

Semnalul de reforma interna va fi chiar mai puternic daca filiala Bucuresti va fi preluata de Liviu Negoita.

O alta miscare in aceeasi directie s-a dorit, fara succes, ma tem, descalecarea Elenei Udrea la Constanta. Filiala de pe malul marii avea in mod evident nevoie de o astfel de interventie, avand in vedere scorul electoral dezastruos de la locale.

Social democratii Radu Mazare si Nicusor Constantinescu au galopat spre victorie cu toate dosarele penale atarnate de ei si nici nu putea fi altfel cat timp contraoferta a fost derizorie.

PD-L nu a reusit sa gaseasca pentru primaria Constantei un candidat mai de "Doamne ajuta!" decat fostul PRM-ist Dorel Onaca. Neispirat este insa modul in care a Bucurestiul a inteles sa faca ordine la Constanta, adica parasutand-o pe falza pe Elena Udrea.

Nu discut calitatile ei politice care, la o adica, nici nu sunt mai mici decat ale altora aflati chiar mai sus in ierarhie, ci mesajul implicit pe care il tansmite orice actiune a ei.

Cand te afirmi in politica pe post de portavoce a presedintelui, supranumita fiind "blonda d