Ilina Gregori Rumänistische Literaturwissenschaft. Fallstudien zum 19. und 20. Jahrhundert Universitätsverlag Winter, Heidelberg, 2008, 332 p. Încep acest articol prin a semnala o problemă generală a studiilor de romanistică: lipsa (aproape) totală de comunicare, de schimb de opinie ştiinţifică între critica literară din ţară şi cea din străinătate. Lucrările romaniştilor de la universităţile şi institutele din străinătate nu sînt decît în mod excepţional recepţionate în ţară. Dificultăţile de limbă nu sînt decît unul – poate cel mai uşor de depăşit – dintre motivele care pot fi invocate pentru explicarea acestei situaţii. Volumul de critică literară al Ilinei Gregori este, fără îndoială, o apariţie importantă a anului 2008 în domeniul criticii literare româneşti din Germania. Volumul reuneşte o parte dintre comunicările şi articolele autoarei, apărute deja în numeroase periodice – cele mai multe dintre ele de limbă germană şi franceză – de la începutul anilor ’80 pînă în prezent. După cum mărturiseşte autoarea în scurta prefaţă cu care se deschide cartea, analizele ei se concentrează asupra prozei româneşti din secolele XIX-XX, punînd accentul pe acei scriitori români care s-au consacrat în vestul Europei, în special în Franţa. Analizele Ilinei Gregori pornesc de la Eminescu şi Caragiale – în cazul ultimului, comedia O noapte furtunoasă este supusă unei analize „psihocritice“ –, trec prin Mateiu Caragiale, Panait Istrati, prin triada interbelică Ionescu-Cioran-Eliade şi ajung la Dumitru Ţepeneag, Radu Petrescu, Ştefan Bănulescu, Ana Blandiana şi, last but not least, la Nostalgia lui Mircea Cărtărescu. Primele trei articole ale volumului sînt dedicate lui Mihai Eminescu. Eminescologia este o preocupare mai veche a autoarei, care a adus, (inclusiv) în Studii literare (Bucureşti, 2002), analize remarcabile despre perioada berlineză a lui Eminescu. Printr-o anal