Pana si eurofanaticii care se delecteaza discutand meritele Tratatului de la Lisabona sau arcanele Politicii Agricole Comune si care stiu sa recite cu ochii inchisi toate siglele si acronimele UE (PAC, TACIS, EFTA etc…) prefera sa pretinda ca ignora originea numelui insusi de "Europa". Mitologia Greciei antice ne spune ca Europa era o tanara feniciana, o levantina, o straina asadar, care, sucindu-i mintile lui Zeus cu nurii ei, l-a facut pe stapanul tuturor zeilor sa i se arate sub forma unui enorm taur alb, care a rapit-o pe sfioasa fecioara si… s-a unit cu ea intr-o maniera de nedescris in limbaj uman. Nu e numai o fantezie erotico-greceasca, ci un adevar mitologic. La urma urmei, cladirea Consiliului European din Bruxelles, unde au loc majoritatea reuniunilor ministeriale ale celor 27 si unde se discuta, de pilda, cotele de lapte, e impodobita la intrare cu o statuie care o reprezinta pe aceasta Europa calarind lasciv un taur din fier forjat. O alta chestiune evitata de eurofili este cea a frontierelor Europei. De-a lungul ultimului mileniu, europenii s-au hacuit reciproc cu inversunare, iar dupa Revolutia Franceza au tot continuat sa caute sa defineasca esenta identitatii europene, dar nimeni nu a stiut vreodata sa traseze hotarele Europei.
Truismul cel mai repetat este: Europa incepe acolo unde sfarseste Asia. Dar unde e asta? Unde este regiunea in care cele doua continente se topesc unul in celalalt? Exista oare o zona cenusie unde Europa nu mai e europeana si unde Asia abia incepe, pe nesimtite? Acum aproape un deceniu, Consiliul Europei, reunit parca dinadins la Istanbul, a incercat sa defineasca granitele continentului. Din pacate, criteriile acceptate atunci s-au dovedit atat de vagi, incat situatia a devenit si mai complicata. Daca in vest criteriile sunt simple, Europa sfarsindu-se de la sine acolo unde e oprita de Oceanul Atlantic, in s
