LA MODĂ ● În Argeş e o expresie: "Trăim vremea lui Asta e!..."
Comuna Cocu, sat Greabăn. România. Găsim mai multe sonde de forat petrol decît locuitori. În curţi, printre straturile cu ceapă, în lanul de grîu, în spatele casei, sondele SNP Petrom se integrează într-o simbioză perfectă de gust, miros cu cei ai locului. Nu trebuie să mergi pînă în deşert ca să înţelegi cum e să-ţi fie sete. Te opreşti în Argeş, în Raiul pătat cu sare şi ţiţei.
LA MODĂ ● În Argeş e o expresie: "Trăim vremea lui Asta e!..."
Comuna Cocu, sat Greabăn. România. Găsim mai multe sonde de forat petrol decît locuitori. În curţi, printre straturile cu ceapă, în lanul de grîu, în spatele casei, sondele SNP Petrom se integrează într-o simbioză perfectă de gust, miros cu cei ai locului. Nu trebuie să mergi pînă în deşert ca să înţelegi cum e să-ţi fie sete. Te opreşti în Argeş, în Raiul pătat cu sare şi ţiţei.
Din Piteşti, o rată ne opreşte într-un sat vecin. "Mergeţi cam un kilometru pînă la parc", ne zice un bătrîn şi "aţi ajuns în Greabăn". Am mers, ce-i drept, un kilometru pînă la parc – de acolo începeau sondele – şi încă vreo nouă kilometri prin pădure pînă în sat. Un drum înecat în pete de ţiţei, sfîrîinde, îmbuibate, asfixiante. Am văzut mai multe sonde decît oameni pe uliţi şi-o oaie priponită de-un par. În rest doar maşina SNP Petrom ruptă de foame, venită la încărcat.
FĂRĂ TURNĂTORI! În lanul de porumb, sonda forează apăsat, sacadat. Un rotocol de petrol îţi îneacă repiraţia. Înghiţi în gol şi mai apoi priveşti înspre rîu. Acolo se varsă tot. O apă neagră curgătoare. "Da’ ce să ne deranjeze? Da’ ce să facem noi plîngere? Noi nu sîntem ăia care să facă plîngere cum sînt cei din neamul lui Dobre!", zic bărbaţii din Greabăn. Adunaţi ca-n Poiana lui Iocan citesc presa, vorbesc politică, dar nu-s "turnători". Lucrurile se rezolvă
