Şefii universităţilor îşi aduc aminte cu haz şi plăcere de vremurile în care păşeau ei înşişi pragul facultăţilor V-aţi putea-o închipui pe Ecaterina Andronescu copiind în

Şefii universităţilor îşi aduc aminte cu haz şi plăcere de vremurile în care păşeau ei înşişi pragul facultăţilor

V-aţi putea-o închipui pe Ecaterina Andronescu copiind în facultate? Evident, nu! Dar ce făceau rectorii când erau studenţi şi cum văd ei relaţia profesor-student?

Emoţiile examenelor, şotiile colegilor sau balul bobocilor. Arătau oare altfel pe vremea studenţiei rectorilor de azi?

Poate că rochiile fetelor erau mai modeste. Poate că băieţii erau mai timizi sau mai respectuoşi, iar profesorii universitari, mai severi.

Pentru oricine a trecut prin facultate, studenţia a rămas o parte frumoasă a vieţii. O parte a rectorilor care nu au uitat cum este să fii boboc ne-au povestit câte ceva despre anii lor de studenţie şi despre felul în care încearcă să facă astăzi pentru studenţi ceea ce au făcut profesorii lor pentru ei.

Ecaterina Andronescu, rector al Universităţii Politehnica din Bucureşti

"Am fost o studentă fără restanţe"

"Mi-amintesc mai multe întâmplări drăguţe din timpul studenţiei. De pildă, examenul cu Neniţescu, o somitate, cel mai mare chimist român al tuturor timpurilor. Învăţai tot anul, ca să ştii absolut totul, şi tot timorat erai. Şi dădeai o teză scrisă de dimineaţă şi dacă primeai peste 7, veneai la oral şi aveai o licărire de speranţă că s-ar putea să treci examenul la chimie organică.

Eu am luat 9, m-am dus acasă şi m-am întors apoi pentru oral. Dar la oral cum era... Te puneai să scrii totul pe o foaie şi dacă avea neclarităţi, dacă erau lucruri pe care vedea că nu le stăpâneşti, te lua la întrebări. Iar eu am scris tot, am încheiat examenul fără să mă întrebe nimic.

Şi am luat 10. Şi ăsta a fost, de