Stiri recente fac cunoscuta calitatea de informator al serviciului secret polonez comunist a lui Lech Walesa. stirea cade bine in Romania, unde s-a facut caz nespus ba de gradele lui Mazilu, ba de comunismul lui Iliescu si unde o serie de membri ai parlamentului au relatii cel putin interesante cu trecutul rosu. Ei, uite ca acum toata lumea poate rasufla usurata. Fixarea unui interval de sapte decade pentru deschiderea anumitor arhive a indepartat, de bine, de rau, pericolele imediate. Peste CNSAS-ul scapat de sub controlul lui Onisoru si ajuns pe mana derbedeilor cu gura mare, de-alde Dinescu, s-a pus, cu greu, surdina. Doar Ticu Dumitrescu mai umbla cu prostii, publicand volume kilometrice pe temele lui favorite. Acum, ca UE are o problema majora cu votul irlandezilor, poate ca are sa o lase mai moale si cu monitorizarile astea, lasand Legislativul Romaniei sa-si vada de-ale lui.
Amenintarea cu raportul si cu activarea clauzei de salvgardare nu cadeau tocmai bine, sustinandu-i pe somnorosii nostri reprezentanti intr-o dureroasa stare de veghe. Semnalul votului in chestiunea anchetarii lui Nastase si Mitrea, intr-o zi de canicula teribila, i-a condus pe cei mai multi prin odai dosnice, pe sub umbrare, pentru o binemeritata siesta. Pai ce, erau nebuni sa creeze un monstruos precedent care sa arunce in aer pacea parlamentara transpartinica? Una e sa te injuri, sa te burdusesti chiar, la o adica, prin televiziuni si pe unde radio, cu adversarii politici, alta e sa ii tarai prin anchete pe doi grei ai partidului care a obtinut cele mai multe primarii la alegerile locale. Sa fim seriosi! Pai daca Lech Walesa a turnat, saracul, si nu a patit nimic, el care i-a pus pe rusi in patru labe in plina epoca Brejnev, sa te legi de niste baieti care au comis, acolo, mici nereguli financiare si de procedura? Haida, dom’ne!
In traducere oficiala, comedia
