Mircea Marian: "Ştiu că este o întrebare retorică, la care mai toată lumea are acelaşi răspuns: niciodată. "

Năstase este arhetipul unui anume tip de politician: cu un trecut ceauşist, dar cu adeverinţă de bună purtare eliberată de CNSAS, înalt demnitar în mai multe regimuri şi îmbogăţit peste măsură, fără să fie clar cum a reuşit să-şi gestioneze atât de bine salariul de bugetar. Întrebarea corectă ar fi fost: va ajunge vreodată un personaj, măcar unul, din vârful politicii româneşti să răspundă penal pentru faptele sale de corupţie?

După 2004, procurorii de la DNA au încercat şi au început să deschidă dosar după dosar. Imediat a intrat însă în funcţiune Sistemul, care nu permite să ajungă cineva din elita politică de partea cealaltă a porţilor de la Rahova. Magistraţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, judecătorii de la Curtea Constituţională, premierul Tăriceanu, fostul ministru al justiţiei Tudor Chiuariu şi, în final, o armată de parlamentari - toţi aceştia au pus umărul la efortul comun de a amâna la nesfârşit judecarea, pe fond, a lui Năstase. Timp de trei ani, dosarele sale s-au plimbat de la o instituţie la alta. În paralel, liderul PSD şi-a folosit relaţiile din media pentru a intoxica opinia publică şi pentru a demonstra că este victima răzbunării lui Traian Băsescu. Ani întregi, a minţit fără nicio ruşine că dosarul casei din Zambaccian s-ar referi doar la nişte termopane. Acum, când referatul procurorilor a devenit public, s-a văzut cât de false erau declaraţiile sale publice. Potrivit DNA, familia Năstase şi-a ridicat vila-buncăr din Zambaccian fără să-i plătească pe cei care au proiectat-o şi construit-o. În schimb, voluntarii din Zambaccian au avut acces la contracte plătite din bani publici. Trecem peste faptul că, din referatul procurorilor, reiese că Năstase avea o vilă şi în centrul Bucureştiului, pe strada Christia