Ioana Lupea: "Dacă parlamentul de la Roma va adopta pachetul legislativ de urgenţă privind securitatea internă, Italia încetează să mai fie un stat de drept."

Evenimentul va trece, cel mai probabil, neobservat. Consiliul European nu a emis o silabă despre incendierea taberelor de romi şi distrugerea prăvăliilor unor imigranţi asiatici sub ochii autorităţilor din Milano, Napoli şi Roma. Iar liderii UE l-au primit pe Silvio Berlusconi ca pe un vechi camarad de gaşcă, şi nu cu întrebările cuvenite unui şef de executiv ce încearcă să impună un regim de mână forte în interiorul Uniunii Europene.

Noua criză constituţională creată de Irlanda îi împiedică pe liderii europeni să vadă pădurea din cauza copacilor. Italia renunţă treptat la libertate şi la toleranţă, valori fondatoare ale UE, edificând un model european de democraţie limitată, sursă de inspiraţie pentru ţări cu instituţii fragile şi corupte şi cu cetăţeni lipsiţi de solidaritate, ca România. Silvio Berlusconi, premierul care şi-a oprit prin lege procesul de corupţie, poate fi un exemplu şi un alibi pentru Bucureşti. Dacă instituţiile UE se vor preda în faţa Romei, foarte curând nu vor mai putea obliga niciun stat să îndeplinească criteriile politice.

Legile securităţii zămislite de ministrul de interne Robert Maroni suspendă norme constituţionale, drepturi fundamentale, chiar economia de piaţă instaurând starea de excepţie. Ce prevede acest pachet de acte normative (un decret-lege adoptat deja şi o lege ce va fi discutată de parlament luna viitoare) tratat cu indiferenţă vinovată de opinia publică italiană şi de Uniunea Europeană? Decretul îngheaţă 100.000 de procese de furt, răpire, vătămare corporală, fraudă şi corupţie, pentru a face loc în instanţe unor „fapte mai grave“. Printre fericiţii beneficiari, poliţiştii care aproape au ucis în bătaie jurnalişti şi protestanţi an