De etnie kurdă, Kalksa Mahide s-a refugiat din Turcia, împreună cu familia, acum 10 ani, şi azi e studentă la Facultatea de Drept din cadrul Universităţii "Nicolae Titulescu" Tânăra
De etnie kurdă, Kalksa Mahide s-a refugiat din Turcia, împreună cu familia, acum 10 ani, şi azi e studentă la Facultatea de Drept din cadrul Universităţii "Nicolae Titulescu"
Tânăra kurdă e o excepţie în lumea ei. A fost lăsată să înveţe - "la noi, femeile nu prea merg la şcoală, fac câteva clase şi atât" -, aşa că vrea să profite la maximum de şansa oferită.
"Nave min Mahide", zice, zâmbind, fata cu ochi negri şi cu cercei aurii, lungi, ascunşi printre plete. Asta înseamnă, în limba kurdă, "mă numesc Mahide". Pronunţat "Maide", numele tinerei de nici 23 de ani are o semnificaţie aparte: "În arabă, înseamnă <> .
Tata a fost hogea la moschee - la voi se zice preot, la noi hogea - şi cred că din Coran s-a inspirat". O ascult cum turuie şi nu-mi vine să cred. Vorbeşte o română clară şi curată, cu nuanţe, cu accente, cu expresii autohtone, de parcă s-ar fi născut aici şi nu în Agri, orăşelul turcesc de lângă muntele Ararat. "Da, toată lumea se miră de cât de bine vorbesc română, oamenii mi-au cerut adesea şi buletinul să se convingă că nu sunt româncă".
I-e dor de bunica
Despre plecarea din Kurdistanul turcesc, Mahide nu vrea să spună foarte multe. Zice doar atât: "Am ajuns aici pentru că tata avea probleme cu statul turc". Pentru fata de 13 ani, ruptura a fost dureroasă. Mai ales că, în cei zece ani care-au trecut de la sosirea în România, Mahide n-a mai văzut-o nici măcar o dată pe bunica Fatma, cea care a crescut-o. Statutul de refugiat nu-i permite să se întoarcă în Turcia, nici măcar pentru câteva zile.
Abia după ce va primi cetăţenia română îşi va putea permite "luxul" unei vizite. "Pentru mine ar fi ca şi cum m-aş naşte din nou să mă duc
