1. Dan şi cu mine ne-am găsit mai demult: ne cunoaştem din 1999, din perioada mea ieşeană. Pe atunci eram realizatorul emisiunii Convorbiri literare la Radio Iaşi. Aşa i-am cunoscut pe cei de la Club 8 şi Cenaclul Outopos şi m-am apropiat de ei. Apoi, la începutul anului 2000, Liviu Antonesei a făcut noua echipă a revistei Timpul, unde am lucrat împreună cu Dan şi cu alţi autori tineri din Iaşi. De atunci, ne-am mai împrăştiat – unii în Bucureşti, alţii în Iaşi, eu m-am întors în Timişoara –, dar am păstrat legătura. Aşa că n-a fost greu să lucrăm împreună. Concret, pentru volumul Tovarăşe de drum am discutat odată la Neptun, la un colocviu organizat de USR, unde ne-am întîlnit. Amîndoi aveam în minte conceptul unei asemenea antologii. Mie, ideea mi-o declanşaseră anterior discuţiile cu soţia mea, Alina, ocazie cu care am descoperit cîte lucruri nu ştiam despre destinul femeilor în anii comunismului. În fine, am vorbit cu Dan, am zis că n-ar fi rău să încercăm, apoi am stabilit nişte direcţii generale ale posibilelor texte şi... cam asta ar fi. 2. Un termen limită n-a existat – adică nu unul fix, fiindcă problema nu era ca volumul să apară cît mai repede, ci să apară. După ce am luat însă legătura cu primele autoare, ne-am făcut totuşi un fel de „foaie de parcurs“. Ne-am zis că, dacă totul merge bine, am vrea să vedem cartea publicată în primăvara lui 2008, de preferinţă înainte de Tîrgul de Carte. Şi a mers bine. Aşa că termenele de predare nu au fost o problemă. Oricum, era vorba de un volum (proiect de volum), nu de o publicaţie periodică, unde un text predat cu întîrziere scoate peri albi redactorilor. Dar chiar şi aşa, nu-mi amintesc să fi aşteptat foarte mult vreun text. Uneori, am avut chiar senzaţia că textele erau gata scrise şi abia aşteptau să iasă la iveală. 3. Aici trebuie să le mulţumesc încă o dată autoarelor volumului. Colaborarea cu ele a fost