Dintr-o formaţiune deschisă şi pragmatică, PD s-a transformat într-un PD-L de nuanţă militară, ca o arnizoană de provincie în care nimic nu se mişcă fără aprobarea comandantului.
Situaţia din Partidul Democrat-Liberal nu pare a fi una de invidiat. Deşi au obţinut un scor bunicel în alegerile locale, ţinta propusă nu a fost atinsă. Se îndepărtează clar ideea guvernării de unul singur.
Ba, mai mult, adversarii au avut un reviriment politic. PSD şi PNL, ambele călcate zilnic în picioare de liderul de facto, au crescut faţă de anul trecut şi par să-şi menţină trendul. Putem pune creşterea social-democraţilor şi a liberalilor pe seama atacurilor permanente ale şefului statului? Există deja o bună parte a populaţiei care s-a îngreţoşat constatînd că mandatul actualului preşedinte este doar un lung şir de răfuieli, timp în care s-a ales praful de marile proiecte ale României europene?
Adevărul e că sîntem şi acum catastrofali în privinţa infrastructurii, a turismului şi a dezvoltării rurale. Ţara noastră e ca o vedetă bătrînă de film, care n-a luat în viaţa ei Oscar pentru că nu s-a putut lăsa de băutură şi a constatat prea tîrziu că şi creierul este un organ la fel de important ca altele, la tinereţe.
Dacă marile proiecte pentru dezvoltare naţională erau prioritare în raport cu orgoliile personale, şeful statului, cel în jurul căruia se învîrt, evident, toate deciziile importante, ar fi menţinut o majoritate stabilă pentru transformarea din temelii a ţării.
N-am avut norocul ăsta, din păcate. Partidul Democrat-Liberal ar fi putut rămîne un partener de guvernare valabil. Cu bunele şi relele sale, ca orice formaţiune românească. Cu dezastruosul Gheorghe Dobre, dar şi cu apreciatul Vasile Blaga. Pe Monica Macovei o trecem la indefinite, pentru că la ea plusurile şi minusurile dau, ca în matema
