TULCEA ● Reconstrucţia ecologică a fost abandonată
Visul lui Nicolae Ceauşescu, acela de a face din Delta Dunării unul dintre grînarele României, este încă o realitate, la mai bine de 18 ani de la moartea dictatorului.
Ceauşescu a dat ordin în anii ’70 ca lacuri întinse şi kilometri întregi de canale din Delta Dunării să fie secate şi transformate în terenuri pentru agricultură. Dictatorul nu vedea valoarea naturală a Deltei, devenită ulterior Rezervaţie a Biosferei, considerînd că terenurile de sub lacuri sînt excelente pentru cereale, legume, pepeni sau chiar pomi fructiferi. Ca atare, în anii ’70 şi ’80 hectare întregi de luciu de apă au fost îndiguite şi apoi secate, devenind „roditoare“ ogoare, gata să contribuie şi ele la producţiile-record la hectar care se raportau în acele vremuri. Nu în ultimul rînd, pentru accesul la resurse, au fost tăiaţi zeci de kilometri de canale. Multe dintre acestea nu respectă cursul braţelor şi canalelor naturale (de la vest la est), ci traversează Delta de la nord la sud.
RENATURARE. După Revoluţie şi după includerea Deltei Dunării pe lista patrimoniului mondial UNESCO, s-a luat decizia reconstrucţiei ecologice a Rezervaţiei. Zis şi făcut. Cu ajutor internaţional, dar şi cu forţe proprii, unele amenajări au fost „redate circuitului natural“. Digurile au fost sparte, iar incintele reinundate. Cel mai mare succes: fosta amenajare agricolă Babina-Cernovca. Programul de renaturare a fost extrem de apreciat. În vreme ce în vest astfel de proiecte de reconstrucţie ecologică se desfăşoară pe cîteva hectare, în Delta Dunării au fost renaturate cîteva mii! Au venit şi diplome şi distincţii internaţionale pentru felul în care era administrată Rezervaţia. Programul era văzut şi ca o excelentă soluţie de contracarare a efectelor – posibil devastatoare – ale canalului ucrainean Bîstroe. Pentru că major