Gh. Jurgea-NegrileŞti Troica amintirilor. Sub patru regi Ediţia a II-a revăzută şi adăugită Prefaţă de Constantin Ţoiu Editura Cartea Românească, Bucureşti, 2007, 496 p. Să cităm dintr-o prezentare făcută de Constantin Ţoiu: „Născut în noiembrie 1904, din tată moldovean – Paul Jurgea-Negrileşti – şi mama rusoaică – Nataşa, fata consulului rus din Galaţi, noul născut, hărăzit unei cariere aventuroase, primeşte numele de Gheorghe Paul Jurgea-Negrileşti. Acesta, după moşia pe care domnitorul Alexandru cel Bun a dăruit-o unui străstrăbun şi păstrată generaţie de generaţie. Iar numele de Jurgea (Jurg, de la înrudirea cu o familie nobiliară poloneză) este menţionat de Paharnicul Sion în Arhondologia Moldovei. […] Un boier! Fără nici un fel de fumuri sau fasoane. Cu un simţ democratic acut, în pofida obîrşiei sale […], Gh. Jurgea, fecior răsfăţat al unei duble familii avute şi aristocratice, vorbind în copilărie mai mult franţuzeşte– cînd nu vorbea cu maică-sa, cu Duduia –, ruseşte, nici nu prea ştia bine limba română, pe care avea s-o înveţe cu scriitori români de vază, cînd nu vorbea cu logofeţii, cu vătafii şi cu celelalte figuri ale unei moşii vechi şi întinse… Sigur, era şi o instrucţiune populară, nu lipsită de umor. Româneşte, Gh. Jurgea avea să înveţe româna cultă cu Duiliu Zamfirescu, pe yachtul lor de la Sulina“. Acest fragment este o parte din prezentareape care Constantin Ţoiu i-o face partenerului său de plimbări nocturne de la sfîrşitul secolului trecut, o prezenţă cu totul aparte în peisajul nostru literar, a cărui discreţie face ca aceste rînduri să fie abso- lut necesare oricui s-ar întreba cine este Gh. Jurgea-Negrileşti. „Tot alaiul de plăceri care constituia viaţa noastră“ Prozator talentat, deşi fără preocupări consecvente în acest sens, Gh. Jurgea-Negrileşti se dovedeşte un martor autentic al primilor patruzeci de ani de la începutul secolului a