A fost o vreme cand, in aceasta tara, copiii se bucurau de grija si atentia comunitatii. In fiecare targ sau comuna mai importanta, doamnele din high life-ul local se adunau in variate asociatii, care aveau drept obiectiv ajutorarea copiilor sarmani. Majoritatea acestor femei nu erau simple platitoare de acte de filantropice, ci se foloseau intai de experienta de viata sau de specialitate, si apoi urmau ajutoarele banesti. Multe dintre ele erau surori sau asistente medicale, institutoare, profesoare, doctorite etc. Neveste de liber-profesionisti, militari de cariera si mai ales de functionari de prim rang(primari, prefecti, deputati etc.). Nu le cadeau galoanele sa se ocupe de mamele analfabete care inotau in mizerie, prin lumea satelor si a targuletelor de provincie salbaticita. Exista pretutindeni o mica elita sociala, locala, foarte activa si binevoitoare fata de cei multi.
O astfel de asociatie a fost infiintata de o femeie al carei nume este cvasianonim astazi, dar pentru cei din vechiul judet Romanati a insemnat un prilej de bucurie si alinare. Societatea s-a numit "Principele Mircea", iar presedinta ei a fost Virginia Jean Popescu. Aflam din monografia judetului publicata in 1928 ca "aceasta societate a rasarit intr-o vreme de necazuri si griji pentru copiii sugaci ai celor care, dupa razboi, nu au avut cu ce sa-i creasca pe aceia care maine vor fi aparatorii scumpei noastre tari". Frumoase cuvinte. Oare ce se va intampla astazi cu "aparatorii" de maine ai bietei noastre tari, cati or mai scapa din maternitatile groazei si cati vor supravietui sclavajului impus de parintii lor care-i vand pe nimica toata?
Filiala din Caracal a societatii "Principele Mircea" a luat fiinta la 8 octombrie 1921, iar la intiativa doamnei Jean Popescu, au raspuns multe doamne din societatea targului Caracal, dintre care amintim selectiv: Elisa Dr. Tanasescu, Maria Pr
