Au inventat ăştia, cu tehnica lor, o oaie Merinos, care e mult mai blănoasă decît de obicei. Săraca oaie, e atît de blănoasă (sau lînoasă, că nici nu ştiu cum să-i zic), că moare de căldură vara. La propriu. Sau de diverse infecţii ale pielii. Ăăă... cum să-i spun eu... raiul oii Merinos sau poate iadul ei este Australia.

Au inventat ăştia, cu tehnica lor, o oaie Merinos, care e mult mai blănoasă decît de obicei. Săraca oaie, e atît de blănoasă (sau lînoasă, că nici nu ştiu cum să-i zic), că moare de căldură vara. La propriu. Sau de diverse infecţii ale pielii. Ăăă... cum să-i spun eu... raiul oii Merinos sau poate iadul ei este Australia. Adică unde sînt ele cele mai multe, asta vreau să zic şi nu pot. Deci cele mai numeroase oi Merinos sînt în Australia. Ei, cică e nasol de ele, pentru că au băgat ăştia-n ele nişte hormoni ca să le facă să le crească foaaaa-ha-ha-ha-ha-rte multă lînă (sau blană?!?), faţă de cît le-ar creşte în mod normal. Acuma. În calitate de oaie, ea ar produce suficient de multă lînă, încît să îmbrace toată omenirea, dar, pentru diverse motive, oamenii ăştia de ştiinţă au prefăcut-o pe săraca oaie într-o monstruozitate ridicolă, producătoare de lînă şi muritoare de căldură. De ce am adus în discuţie chestiunea oii. Ca să vedem cum au ajuns oamenii să se poarte cu animalele, cît sînt de sălbatici şi de lipsiţi de scrupule.

În plus. Un milion de oi mor în fiecare an numai în Australia, atît de căldură, cît şi de frig, dacă le ia...ă... lîna de pe ele. Odată „epilate“, oile sînt lăsate în voia sorţii, chiar dacă afară sînt minus treizeci de grade. Lucrurile stau chiar aşa, din cauza numărului greu de gestionat al oilor. Fermierilor nu le pasă dacă le moare un anumit număr de oi, ba chiar îşi doresc acest lucru.

Am ajuns să „producem“ un număr ingestionabil (sic!) de animale, lucru cu atît mai revoltător,