Visul Cassandrei nu este un alt Match Point, nici valoric, nici stilistic, desi se afla plasat tot in Londra contemporana si vorbeste, din nou, despre rapacitatea si salbaticia firii umane. Pe de-o parte, insa, ar fi absurd sa ne asteptam numai la capodopere, fie si de la un autor briliant precum Woody Allen, pe de alta parte nu s-a vorbit niciodata suficient in cinema (sau in oricare alta arta) despre partea intunecata a mintii omenesti si despre motivatiile cele mai sucite care o scot la suprafata in toata uratenia ei. Fara sa fie o capodopera, Cassandra's Dream este un film bun si profund. Avem aici aceeasi meditatie asupra sansei: inelul care trage, metaforic, linia decisiva intre expiere si absolvire de vina, intre libertate si oprobriu inca danseaza pe cant, undeva, in eter, cazand unde are chef, desi nu o mai face in mod atat de explicit si vizibil. Este vorba despre aceeasi insistenta a absurdului de-a interveni in viata, deseori in favoarea celor care pasesc cu nonsalanta peste demarcatia dintre om si fiara, pentru ca, nu-i asa, absurdul contrazice logica, nu adevarul... In plus, Woody Allen ne propune aici un exercitiu stilistic de mare finete si absolut plauzibil pentru cunoscatorii operei lui: chiar in miezul unei asemenea povesti intunecate (in care se joaca, autoironic, cu tragedia greaca si romanul dostoievskian), el strecoara un hohot de ras homeric in spatele antieroilor sai si al actiunilor lor morbide. Pregatirile pentru crima si ezitarile celor doi - care tin in special de recuzita si abia in ultimul rand de morala - au un umor sinistru si total neasteptat, dar el exista si poate fi citit ca o rescriere (in cheie diametral opusa) a pregatirilor pentru spargere - cu efecte comice devastatoare - din Ia banii si fugi!/ Take the Money and Run (1969), parodie cu aruncari de geniu a unui Woody Allen aflat la inceputuri. Filmul este mult mai lent si