Interesante sunt precizările făcute de Lucian Valea în direcţia relaţiilor lui Blaga cu Cercul de la Sibiu. Se ştie că poetul a "patronat" Cercul încă din perioada revistei Curţile Dorului şi a fost de acord cu scindarea Cercului Literar studenţesc Octavian Goga al Universităţii din Cluj, refugiate la Sibiu, din care a provenit Cercul Literar. Profesor al cerchiştilor, e adesea înfăţişat în paginile lor critice sau de retrospecţie biografică (eu unul, am auzit prima dată numele lui Doinaş rostit de Blaga cu simpatie, şi cu mirarea, prin 1955-1956, că nu-l cunosc!). Însă, observă memorialistul, "în convor­birile din Bîrlog ori cele de la Valea Vinului, anii sibieni nu i-au stimulat niciodată lui Blaga evocări stăruitoare. Uneori pomenea, ce-i drept, de burgul medieval, dar în împrejurări în care zgîndărirea jarului mocnit din parte-mi ar fi putut să însemne ireverenţă". De ce oare? Cercul Literar a publicat în ziarul Viaţa, condus de Liviu Re­breanu, în 1943, faimosul său Manifest, redactat de I. Negoiţescu, care, adresat lui E. Lovinescu, susţinea primatul esteticului şi nevoia disocierii valorii estetice de celelalte, blamînd "acel spirit sămănătorist al confuziilor", ce renăştea în Ardeal "ca o permanenţă, ca o stare de spirit retrogradă şi profund dăunătoare evoluţiei artistice". Reacţiile au fost diverse, pe un cadran mergînd de la respingerea ritoasă din partea intelighenţiei tradiţionale pînă la aprobarea unor critici importanţi precum, fireşte, adresantul, Vladimir Streinu şi Pompiliu Constantinescu, cel din urmă socotind că actul tinerilor sibieni deschide "larg porţile penetraţiei criticii estetice lovinesciene dincolo de Carpaţi", şi dezaprobînd, la rîndul său, "lipsa gravă a unei conştiinţe estetice" în spaţiul în cauză. Cu adaosul că "poziţia ideologică a lui Blaga ca şi opera lui literară împacă estetismul cu spiritul etnic, împacă particularismul r