Vi-l amintiti in 2005? Prin februarie, sub o burnita insistenta, intr-o dimineata mohorata, pentru prima data convocat ca invinuit la DNA? Va mai amintiti fata crispata de sub borurile largi ale palariei?
Va mai amintiti darele lungi de sange lasate la plecarea de la sedinta de mazilire de la hotel Confort, sange siroind din ranile provocate de cutitele infipte adanc de fostii sai prieteni din partid?
Va puteti imagina disperarea care l-a impins, se pare, la usa principalului sau dusman pentru a-l implora sa ia DNA-ul de pe el?
Pe vremea cand curgeau fluviu transmisiile in direct de pe strada Zambaccian unde procurorii ii scotoceau prin casa, pe vremea cand nimeni din partid nu-i prea raspundea la telefon, cand Miron Mitrea se imprietenea cu procurorii cu pretul unor povesti interesante despre el, cand d-na Dana se ascundea prin spitale de interogatorii, pe vremea cand toti il considerau terminat, v-ati fi imaginat ca din gura lui Adrian Nastase se vor mai mai auzi vreodata vorbele: "Vreau sa candidez la presedintie in masura in care colegii mei din PSD considera in continuare ca sunt un candidat potrivit"?.
Nu m-am schimbat din 2004 si pana astazi. Sunt acelasi om politic, am aceeasi viziune despre dezvoltarea Romaniei, despre lucrurile de care este nevoie pentru ca tot mai multi romani sa poata trai linistiti si in siguranta aici. Am, evident, mai multe cicatrici decat acum patru ani, dar vazand ce s-a intamplat in acest mandat prezidential convingerile mi s-au consolidat.
Si am vorbit cu foarte multi romani din aproape toate judetele, care m-au ajutat sa-mi confirm anumite idei si sa identific si altele".
Ei bine, ele au fost rostite. Teoretic are dreptul, dar moral? A fost insa intre timp Adrian Nastase achitat in urma unui proces care sa clarifice fara echivoc acuzatiile de coruptie la adres
