Barbatul-cutie este asemenea unui aparat de fotografiat ascuns intre lucruri, care surprinde relele intentii din peisaj, starea deplorabila din "orasul anonimilor", oras care nu pare a fi decit o metafora a societatii contemporane, indiferenta si lipsita de identitate. "Barbatul-cutie",romanul experimental al lui Kobo Abe, vorbeste despre izolarea omului modern, strain intr-o lume "anonima", camuflat intr-o cutie de carton pentru a-si inabusi greata, aceeasi greata care il aducea in pragul disperarii pe Roquentin, personajul lui Sartre. Un roman cu multe influente kafkiene si beckettiene, un roman care are curajul de a sparge tabu-urile prin excentricitatea sa. Esti un barbat-cutie atunci cind vezi fara a fi vazut, atunci cind reusesti sa te detasezi de conditia umana si sa pasesti pe strada sfidind timpului. Nu te nasti barbat-cutie, ci devii, in momentul in care cedezi tentatiei de a privi cutiile miscatoare din "orasul anonimilor". Metamorfoza lui Aintr-un barbat cutie, din prima parte a romanului, a durat cit facerea lumii: in primele zile s-a uitat la televizor cu o cutie trasa pe cap, in a sasea zi si-a adunat provizii si a luat masa in cutie, iar in ultima zi a saptaminii a iesit pe strada, in orasul in care totul este permis, abandonind cu buna stiinta dreptul sau de a fi. Respingerea lumii presupune refugiul intr-o cutie. Barbatul-cutie nu are carte de identitate, nu are slujba si nici locuinta, nu are nume si nici virsta, nu se piaptana si nu respecta nici un program, nu este cetatean si nici nu "se inhaiteaza cu cersetorii", fata de care are un statut inferior, in ochii oamenilor. Barbatul-cutie este invadat de greata, este scirbit de mizeria peisajului abia zarit prin viziera sa. Boala barbatului-cutie se numeste "paralizie a simtului directiei". Cutia este o cale de acces spre o lume ascunsa, o lume speciala, neaccesibila oamenilor din "orasul anonimilor