De câteva săptămâni asistăm, unii cu stupoare, dar majoritatea cu indiferenţă, la o adevărată cruciadă în favoarea avortului, declanşată de cazul fetiţei însărcinate din Neamţ.

Cruciada s-a terminat aparent cu un triumf, căci părinţii fetiţei au decis să accepte oferta unei românce din Anglia care va finanţa întreruperea de sarcină la o clinică privată din Londra.

Vorbim de cruciadă pentru că nu putem vorbi de dezbatere. Dezbaterea ar fi presupus o atitudine responsabilă şi matură din partea mass-media şi luarea în discuţie a tuturor punctelor de vedere, nu ignorarea celor care ridicau semne de întrebare asupra avortului, aşa cum s-a întâmplat cu declaraţia preşedintelui Colegiului medicilor, profesorul Vasile Astărăstoaie. Acesta invoca reglementările Consiliului Europei şi ale Asociaţiei Medicale Mondiale privind protecţia fătului şi embrionului, atrăgând atenţia că este vorba de „fiinţe vii cu drepturi“, iar progresele din medicină fac posibilă în unele cazuri supravieţuirea fătului în vârstă de peste 20 de săptămâni. Cu alte cuvinte, ceea ce se va întâmpla la Londra este nici mai mult, nici mai puţin decât uciderea fătului care în acest moment dă din mânuţe şi din picioruşe în burta mamei şi orice medic care a asistat la o asemenea cezariană vă va spune că el mai respiră ceva vreme după ce este scos din uter. Propun ca televiziunile să difuzeze imagini care să ilustreze ceea ce se va petrece în sala de operaţii din Londra, iar finanţatoarea avortului să asiste la această operaţie şi la moartea fătului.

Aceste aspecte, care meritau şi ele dezbătute, au fost însă eludate şi de ziarişti, şi de autorităţi, astfel încât am putut-o auzi pe Teodora Bertzi clamând drepturile copilului fără a se gândi că şi copilul nenăscut, în a şasea lună de viaţă intrauterină, tot copil poate fi. Responsabila cu protecţia copilului pe plan naţional e