Am vazut ce n-a vazut Europa - un grup de cetateni romani, cu pasaport si buletin romanesti, cu domiciliul in Romania - un grup de romani, deci, care locuiesc printre noi. Insa calitatea lor nu are nimic de-a face cu specificul national.
Sunt rafinati, eleganti, eruditi, connaisseuri, cu idei si gusturi sofisticate, si, totusi, de o discretie desavarsita. Sau, poate, exact datorita acestei calitati. E eterna chestiune: malgre que / parce que. Aceeasi chestiune pe pe baza careia ne alegem cei foarte putini prieteni. Dar aici cred totusi ca e putin diferit si ca e clar vorba de "parce que".
Cunoscandu-i pe acesti oameni, mi-am dat seama ca, irefutabil, tara are sperante. Evident, din acest grup n-au facut parte intelectualii. Cat despre domnul Cartarescu, nici nu poate fi vorba, dar despre asta vom vorbi mai tarziu.
Un om de bine care manuie destinele unui restaurant elegant din Bucuresti s-a gandit ca ar fi bine daca ar aduna un grup de cunoscatori intr-ale gastronomiei pentru o seara mai speciala si din punctul de vedere al bucatelor, dar si pentru a da posibilitatea unui schimb de idei (fara pretentia de a fi salvatoare de tara). Doamne, si s-a intamplat un miracol: Dragos Alecu, acest vizionar, l-a adus pe Clement Bruno, maestrul maestrilor intr-ale trufelor. Sa ne farmece, sa ne zapaceasca de cap cu trufele lui, albe, negre, de vara, de iarna...
Mi-e tare greu a-mi aduce aminte de o seara mai plina de vorbe bune si placeri culinare decat cea pe care am petrecut-o la Ramada, in prezenta lui Clement Bruno, Dragos Alecu si invitatii lor.
Poate doar momentul in care a castigat alianta portocalie si l-am vazut pe domnul presedinte pe scena, dar asta a fost demult si s-a dat uitarii.
Un antreu de vorbe bune, fara a suna pretentioase; de schimb de complimente, fara a fi linguseli; plus felii de bagheta prajita stropite
