Am reuşit cu brio. Am vorbit cu patos, în franceză, unei săli arhipline în care, dacă nu s-o fi rătăcit vreunul, nimeni nu cunoştea acest idiom. (Unde eşti tu Rivarol?) În condiţiile date, concurenţii n-au putut să afle că i-am băgat în buzunar.

Există oameni care nu aud, dar măcar ascultă. Aşa sunt eu. Alţii poate aud, dar nu ascultă. Vorbesc numai ei.

Probabil că ai nevoie de un ritm egal de activitate sau de inactivitate, îmi spune T, văzându-mă atât de îngrămădit şi de protestatar. Aleg varianta a doua, spun. De fapt, are dreptate. Când aveam ore multe, trăgeam la jug fără să dramatizez. Când aveam puţine, mă îngrozeau. Aşa şi acum.

De la o vreme, M.N. îşi plăteşte taxele computerizat. Într-o zi primeşte un anunţ: n-aţi plătit gazele, prezentaţi-vă la filiala noastră de pe Calea Giurgiului (el locuieşte pe lângă Lipscani). Se duce. Oamenii recunosc imediat că au greşit. În ziua următoare, un vecin vede lucrătorii de la gaze venind dinspre apartamentul lui. Chestionaţi, răspund: "-I-am tăiat gazele lui N. -Păi, văd că de la mine veniţi. -Nu sunteţi domnul N.? -Nu. -Înseamnă că am greşit. -Desigilaţi! -Nu se poate, am scris procesul verbal. -Şi eu ce mă fac? -Vă duceţi pe Giurgiului." Omul se duce. Acolo se admite fără probleme că s-a greşit. "-În 24 de ore aveţi gaze. -Cum, în 24 de ore? Am copil mic." După câteva ore, gazele pornesc. A doua zi, altă echipă. Tot la vecin. Telefon pe Giurgiului: "-Ce faceţi, sunteţi nebuni? Iar mi le-aţi închis." Oamenii nu sunt nebuni, dar au greşit. "-Şi acum o luăm de la cap? -Ştiţi ce? Desigilaţi dumneavoastră, că nu e complicat."

Ambiţia mea a fost să scriu cărţi care să nu foloseasă nimănui. Cred că am reuşit.

Brusc, cel mai bun prieten s-a dovedit a nu fi decât un bun amic.

Au fost câteva săptămâni, anul trecut, când am putut să stau şi să privesc în gol. S-au isprăvit.

Ce nu par să