Oraşul Brasília există din 1960, însă proiectul oraşului Brasília se pierde în noaptea timpurilor, pe cînd ţara numită Brazilia încă nu exista ca stat independent. în secolul al XIX-lea, proiectul noului oraş-capitală prinde contururi din ce în ce mai ferme.

Pe la finele secolului romantic, ipoteticei capitale îi mai lipsea doar o notă de religiozitate, un semn divin - şi el a apărut. Spre sfîrşitul secolului, Dom Bosco, un călugăr, fondator al ordinului Salesienilor, a avut, în luna septembrie 1883, un vis premonitoriu. "Se făcea că, între paralelele 15 şi 20, ar fi existat un spaţiu întins, pe malul unui lac. Şi o voce mi-a spus pe neaşteptate: aici va răsări un Pămînt al Făgăduinţei, cu rîuri de lapte şi miere, pămînt de o bogăţie fără seamăn". Dom Bosco dixit. Va fi fost visul părintelui Bosco influenţat de propunerile strict ştiinţifice anterioare, ori va fi fost el de origine divină? Nu are mare importanţă, din moment ce milioanele de oameni care credeau în Dom Bosco, călugărul ulterior beatificat, l-au luat drept voce dumnezeiască, visul unei viitoare capitale, situate în interiorul Braziliei, iese, o dată cu Dom Bosco, din lumea îngustă a politicienilor şi specialiştilor, pentru a se transforma în vis naţional. Ideea cuprinsese masele, după formula lansată de nişte indivizi ce au avut a face mai degrabă cu infernul decît cu cerul.

Secolul romantic se încheie în Brazilia într-un mod extrem de brazilian: de îndată ce e proclamată Republica, în 1889, iar Imperiul se transformă în Statele Unite ale Braziliei, prima Constituţie republicană prevedea în mod expres că "...în Planalto Central, pe o zonă de 14.400 de kilometri pătraţi, ce urmează a fi demarcată, se va construi viitoarea capitală federală". Şi cu asta, basta! Brazilienii şi-au luat de-o grijă şi s-au comportat ca şi cum, după înscrierea ei în Constituţie, capitala ar fi existat deja