Ca de fiecare data, si in anul 2008 Festivalul International de Teatru de la Sibiu a avut un program extrem de incarcat. Pomului cu oferte artistice i-au fost atarnate pe ramuri nu doar spectacole de teatru, ci si dans, circ, muzica, precum si conferinte, simpozioane ori lansari de carte - unele, interesante -, numarul acestora nefiind insa nicidecum egal cu cel al "actiunilor" inscrise pe afisul manifestarii, de unde si observatia carcotasilor cum ca obsesia dimensiunii boicoteaza calitatea. Spre a le replica acelora ce proroceau ca editia a XV-a a festivalului va fi una mai "odihnitoare", organizatorii au plasat-o sub emblema Energii. Anul acesta la Sibiu au venit cam 350 de spectacole din 70 de tari. Sigur e ca pe Bulevardul Balcescu, din centrul orasului, s-a vorbit in mai toate limbile Pamantului, iar artistii, criticii, invitatii, bagatorii de seama si ajutoarele lor au lasat din nou impresia ca iau parte la un mars spontan.
Aflat in imposibilitatea de a fi peste tot, ca si in aceea de a alege in cunostinta de cauza, m-am lasat in voia inspiratiei. Si asta fiindca atat textelor de prezentare din caietul-program, cat si conferintelor de presa le-a fost propriu tonul encomiastic, cuvantul favorit al moderatorului lor, Octavian Saiu - extraordinar -, dobandind astfel un randament lexical la randu-i iesit din comun. Intamplarea mi-a rezervat deopotriva mari bucurii, dar si suficiente deceptii. Asadar, am ajuns - si nu regret deloc - la spectacolul de teatru kabuki O privire a Osakai, ocazie de a-l vedea pe unul dintre celebrii actori de gen, Nakamura Kanzaburo al XVIII-lea, si trupa sa, la cel al Teatrului National "Mihai Eminescu" din Chisinau cu Povesti de familie de Biljana Srbljanovic, cu minutie montat de Mihai Fusu, la superbul Fara tata de Cehov al Teatrului "Orkeny Istvan", foarte a la russe pus in scena de un Yuriy Kordonsky ce mi-a adus agreabil
