In memoriam Monica Lovinescu

Revista Apostrof (nr. 5, 2008) publică un medalion "In memoriam Monica Lovinescu", din care Cronicarul a ales articolul semnat de politologul Vladimir Tismăneanu ("Etica neuitării"): "O spun cu deplină responsabilitate - în cultura românească a ultimelor cinci decenii, Monica Lovinescu a fost cea mai bună cunoscătoare, exegetă, analistă a fenomenului comunist. A pledat ca nimeni altcineva pentru demontarea şi demistificarea pretenţiilor ideologice ale totalitarismului comunist. A surprins legăturile de adîncime, infraraţionale, dintre comunismul românesc (şi nu numai) şi variile încarnări ale fascismului. Cînd regimul comunist a îmbrăţişat temele, fantasmele şi obsesiile extremei drepte interbelice, făcîndu-le ale sale, Monica Lovinescu şi Virgil Ierunca au scris pagini magistrale despre geneza a ceea ce, mai tîrziu, am diagnosticat drept barocul fascisto-comunist. Atacurile împotriva ei din zona xenofob-stalinoidă (E. Barbu şi echipa sa de trîmbiţaşi neotribalişti) dădeau măsura unei lupte care a continuat şi după decembrie 1989: aceea dintre susţinătorii modernităţii politice şi estetice, pe de o parte, şi partizanii unui autarhism de sorginte colectivist-etnicistă care a făcut atîta rău culturii româneşti în perioada interbelică."

Părerea unui "tînăr critic"

în revista STEAUA nr. 4, bătrînul Cronicar a tresărit la titlul "Ucigaşii de bătrîni" sau cum se cuminţeşte o generaţie şi apoi a citit cu interes eseul lui Andrei Simuţ (care a obţinut unul din premiile noastre pentru debut). Pornind de la constatarea că actualitatea literară românească din ultimii 18 ani cristalizează trăsături ale epocii postbelice americane, criticul explică influenţele peste decenii prin "prăbuşirea sau declinul accelerat al unui sistem de valori dominant, coercitiv, inhibant, aşa cum este modernismul tîrziu european pent