Hiperhidroza reprezintă creşterea anormală a secreţiei sudorale şi poate fi localizată sau generalizată. Hiperhidrozele generalizate au de obicei cauze necunoscute, însă însoţesc câteodată unele boli hormonale sau infecţioase. Forma localizată a bolii este, în general, simetrică şi este cauzată în majoritatea cazurilor de stres şi căldură.Transpiraţia este un proces fiziologic normal, cu ajutorul căruia organismul elimină, prin intermediul glandelor sudoripare, o cantitate de apă în care sunt dizolvate diverse substanţe toxice, precum ureea, clorura de sodiu, potasiul sau grăsimile. De asemenea, transpiraţia contribuie la reglarea temperaturii corpului. Glandele sudoripare produc în medie 800-900 de mililitri de transpiraţie pe zi, în cazul hiperhidrozei cantitatea fiind mult mai mare. Deşi uneori transpiraţia excesivă poate reprezenta o reacţie de apărare în condiţii de expunere a organismului la căldură intensă sau la efort prelungit, în majoritatea cazurilor, hiperhidroza însoţeşte unele boli severe.

Clasificare În funcţie de cauze, hiperhidroza se clasifică în: esenţială (fără o cauză aparentă) şi secundară (însoţeşte alte boli). În funcţie de localizare, hiperhidroza este localizată sau generalizată. De obicei, hiperhidroza esenţială este simetrică şi afectează faţa, axilele, palmele şi tălpile, cauza fiind necunoscută. Localizarea asimetrică trădează o tulburare organică, de cele mai multe ori neurologică. De asemenea, hiperhidroza generalizată, care apare pe toată suprafaţa corpului, este cauzată de afecţiuni neurologice (în special de leziuni ale hipotalamusului), boli endocrine (hipotiroidie), stări de şoc, alcoolism, hipoglicemie, diabet zaharat, gută şi acromegalie. Femeile aflate la menopauză prezintă hipersudoraţie din cauza dezechilibrelor neuroendocrine.

Stresul şi transpiraţia Cele mai frecvente forme de hiperhidroză localizată sunt