DEZINTERES ● Rezervaţia naturală nu s-a „ridicat“ la statutul de sit arheologic

Tropăind printr-o Dobroge prietenoasă, unde secolele se împletesc într-un „nu-ştiu-ce“, care fascinează şi care îmbie să descoperi şi noul, şi anticul, iar verdele se stacojeşte, iar stacojiul se pierde în galben, există un loc care ne face să uităm cine sîntem şi ne duce departe de treburile lumeşti. Se deschide, deşi pare că te înconjoară. Te respinge, deşi parcă te înghite. Te alină, deşi pare să te respingă.

Complexul rupestru de la Dumbrăveni, denumit „Canaraua Fetii“ a rămas o necunoscută atît pentru arheologi, cît şi pentru localnici, sau turiştii ocazionali. Îi aduni pe degete într-un sezon de vară. E temătoare şi misterioasă, deşi impresionează precum o fată bătrînă, care-şi mai aşteaptă încă ursitul. Ursit care trebuie să treacă probele de foc ale înţepăturilor de tăuni şi muşcăturilor de vipere ce împînzesc rezervaţia.

Prin anii ’80 un sătean din Cerchezu descoperea ciudatele încăperi scobite în peretele stîncos de lîngă localitatea Dunbrăveni. Cercetătorii care au venit de la Constanţa au constatat că este vorba despre un complex rupestru, structurat pe două niveluri. Urmele arheologice indicau urme de aşezări omeneşti. Ba mai mult, potrivit profesorului Neagu de la Muzeul Dunării de Jos din Călăraşi, iubitor al Canaralei şi cercetător al măruntaielor sale, aici ar fi vorba despre nişte chilii ale unor călugări, care ar putea fi datate chiar din secolul al XI-lea.

COCLAURI. O zi apăsătoare de iunie, ameninţată de un imens nor aducător de ploaie cu tunete şi fulgere. Un vuiet venit de niciunde, dar prezent ne însoţeşte tot drumul aşa cum au făcut-o şi corul de tăuni într-un alai neprietenos, care ne însoţeşte maşina pe drumul către canara. Un drum destul de întortocheat şi destul de anevoios, pe ici, pe colo solicitînd o maşină cev