Luni seara in Bucuresti au venit Sanzienele si au impartit coronite din flori de camp, ceai, muzica clasica si arta. La muzeul Theodor Pallady a vut loc o serata pentru cei ce au vrut pret de cateva ore sa scape de oras si sa se refugieze in gradina, pe perne la o cana de ceai sau pe treptele din lemn, de la etaj, pentru a asculta balade la vioara sau la chitara clasica.
La intrare, femeile primisera toate coronite cu flori si se plimbau acum prin camerele de la etaj ca niste ingeri in vizita uitandu-se rusinati la nudurile lui Theodor Pallady. Intreaga seara s-a vorbit soptit si s-a zambit mult de parca se voia pastrat un secret frumos, poate povestea de dragoste din secolul nouasprezece, dintre mostenitoarea casei, Ana, si arhitectul Iacob Melic care in 1913, la moar-tea sotiei sale, dona casa comunitatii armenesti pentru a fi transformata intr-un azil pentru vaduve sarace. Casa, care se afla pe Strada Spatarului, este cea mai veche din Bucuresti si a devenit astazi muzeul Pallady si adaposteste mobila frantuzeasca din sec. XVIII, opere de arta din Europa sec. XVII si XVII, dar si statuete din Indochina, picturi din India si seturi delicate de ceai din China. Iar in noaptea de Sanziene casa parea ca adaposteste farmecul horelor in mijlocul padurii sau delicatetea fosnita a rochiilor pompoase de la curtea regala a lui Ludovic al XV-lea. Sau doar scuza perfecta de a calatori pentru cateva ore departe de aglomeratia capitalei, fara sa pleci de fapt nicaieri.
Luni seara in Bucuresti au venit Sanzienele si au impartit coronite din flori de camp, ceai, muzica clasica si arta. La muzeul Theodor Pallady a vut loc o serata pentru cei ce au vrut pret de cateva ore sa scape de oras si sa se refugieze in gradina, pe perne la o cana de ceai sau pe treptele din lemn, de la etaj, pentru a asculta balade la vioara sau la chitara clasica.
La intrare, femeile pri
