Kabul, 2004, noaptea dinaintea Ramadanului. Este aproape 12. In masina condusa de unul dintre soferii hotelului suntem eu, Alfonso, B. si doi militari francezi aflati in permisie. Strazile sunt pustii si cufundate in bezna. Nu exista iluminare publica si la nici una dintre ferestrele caselor pe langa trecem nu se vede vreo lumina. Nu prea imi fac griji. Kabulul este o gluma fata de Baghdad. Cei de aici povestesc de cate un atentat, sau atac cu rachete, care a avut loc in urma cu nu stiu cate saptamani; de cand am ajuns nu am auzit nici macar o explozie, fata de cateva pe zi in Baghdad.
Oricum, eventualele riscuri ale Kabulului noaptea sunt ultimul lucru la care ma gandesc acum. Cu doua ore in urma, in timp ce gustam, cu Alfonso, o Finlandia de 50 de grade pe care o adusesem din Istanbul, imi spusese ca B. avea de gand ca, in acea seara, ultima inainte de a-si incheia sederea in Kabul, sa mearga la bordelul chinezesc. Ideea existentei unui astfel de local intr-o tara ca Afghanistanul fusese irezistibila; imi luase doar cateva minute sa decid ca ma voi alatura grupului.
***
Aveam, din Baghdad, o oarecare imagine despre ce ar putea sa insemne un bordel in lumea musulmana. Spre mijlocul anilor 1990 prostitutia explodase, din cauza saraciei. Prin '96 – '97 ne-am dat seama ca, intr-un oras in care serile noastre se limitau la partide de biliard, cateva restaurante si interminabile plimbari cu masina, bordelurile puteau reprezenta o forma de divertisment. Luam cate un taximetrist, ii spuneam ca doream sa vedem "fete", negociam o suma pentru timpul lui si il urmam, in masina noastra, prin cartierele Baghdadului. Erau trei categorii de prostituate. Primele puteau fi vazute la plimbare pe cateva din strazile centrale, in Mansur si pe Arasat Al Hindyiah. In zona Masbah erau o multime de foste restaurante care se reprofilasera dupa instaurarea
