1 /.
ANII ’60
Calitate, în cea mai mare cantitate
(...) Se simte de îndată dacă un produs a fost realizat cu pasiune pentru meserie, cu înaltă exigenţă pentru calitate. După cum, cu aceeaşi uşurinţă se simte lucrul făcut de mântuială, aşa, ca să se găsească. Parcă însuşi produsul respectiv, vegetând pe rafturi, acoperit treptat de praful uitării, ar spune: „Cel care mi-a dat viaţă nu s-a gândit deloc la cei cărora le eram destinat“. Prost croite, având butonierele mai mari decât nasturii, nici nu e de mirare că mantalele „Taifun“, lucrate la fabrica de confecţii din Târgu Jiu, sunt ocolite de cumpă- rători. După cum, defectele de ţesătură ale unor mătăsuri produse la „Flamura Roşie“-Bucureşti fac ca aceste articole să zacă de multă vreme în magazinele de textile. (...) Tov. Gheorghe Gheorghiu-Dej spunea de curând: „...Aşa cum se arată în Directivele C.C. al P.M.R., publicate recent în presă, să deschidem larg frontul luptei pentru o producţie de calitate superioară...“. („Scânteia“, marţi, 4 aprilie 1961)
ANII ’70
Contabila de la „Steaua fără nume“
(...) O stea se naşte la o preselecţie. Un anunţ al poetului Dan Deşliu în emisiunea de luni a „Stelei fără nume“, şi mii de inimi sunt cuprinse de febră. Se visează săli arhipline, concerte, aplauze, câte un „Ford Mustang“ roşu etc., după cum ne mărturisea cu sinceritate o fată... Orele trec, candidaţii se perindă mereu, oprindu-se mai hotărâţi sau mai şovăitori în faţa aceluiaşi microfon mut şi nemilos care-i ignorează. (...) Şi „steaua“ tot nu apare. (...) Câteodată, rar, o lovitură de teatru. Şi lovitura de teatru o dă de astă dată o contabilă. Pare să aibă voce, dar comisia o respinge din cauza repertoriului: e nesemnificativ şi mimetic. Originalitatea repertoriului şi a interpretării cântă- reşte greu în balanţă. E întrebată: „Dar nu ş
