Povestea amantului, aşa cum s-a conturat de-a lungul timpului, are un parfum aparte. Nu au cum să nu-ţi smulgă zâmbete poveştile de odinioară cu îndrăzneţii cavaleri loviţi de săgeata lui Cupidon.Zgomotele străzilor şi ogrăzilor încetau. Era momentul în care, el, amantul Craiovei de ieri, gusta din cupa dragostei interzise, într-un mod nu tocmai ortodox, dând naştere poveştilor savuroase ale vremii, şi nu numai. „Craiova îşi păstra aerul patriarhal de oraş de provincie: străzi înguste şi prost pietruite, case stil vagon, curţi şi grădini cu flori, o lume curioasă în ferestre deschise, sau după perdele, ţigănci cu mizilic în colţ de străzi sau în faţa cinematografelor, lăutari la marile restaurante şi cântăreţi de ocazie prin cârciumi şi bodegi, câte un bordel improvizat cu căzături şi câte o mreană pripăşită aici din altă lume. Era prin anul 1956“. Aşa îşi începe Sava Ionescu istorisirile despre amanţii Craiovei.

Poveşti savuroase de ieri Ocheade, bileţele care stabileau întâlniri la ceas de noapte, poveşti de iubire deconspirate cu finaluri nu tocmai fericite făceau deliciul Craiovei de altădată. Povestea şefului de post sau cea a bărbatului care în tinereţe trăise experienţa amantului provincial sunt doar câteva istorisiri despre amanţii de odinioară. „Dragă Leano, dacă mă iubeşti vino la noapte la şura de paie, da să nu-ţi fie frică... nu-ţi fac nimic“. Şi răspunsul nu întârzia să apară: „Ioane, am primit beletul tău. Vin la noapte“. Şi uite aşa începea noaptea de amor, între amantul de ieri şi femeia prinsă în mrejele sale. Se întâmpla deseori ca „beletul“ să ajungă în mâna cui nu trebuia, ca-n povestea şefului de post descrisă în lucrarea, „Mărturisiri sub patrafir şi Amanţi craioveni“, a lui Ionescu Sava. „Ajunsese şef de post într-un sat îndepărtat din câmpia doljană. Se uita cu mândrie la uniforma sa de subofiţer de miliţie, la vestonul ce-l făcuse