“Sunt acelasi om politic, am aceeasi viziune despre dezvoltarea Romaniei, despre lucrurile de care este nevoie pentru ca tot mai multi romani sa poata trai linistiti si in siguranta aici.” - Adrian Nastase, Opere (inca) incomplete.
Citatul e foarte proaspat si e adevarat. Nu numai pentru ca ii apartine lui Adrian Nastase, ci si in sensul ca ACUM e momentul ideal pentru ca aceste vorbe sa fie spuse apasat si, daca e nevoie, sa fie repetate. Precizarile fostului premier in legatura cu faptul ca a ramas neschimbat, in ciuda “cicatricelor” care i s-au inmultit, au venit imediat dupa ce Adrian Nastase a anuntat ca este dispus sa candideze la presedintia Romaniei, la urmatorul scrutin, cel din 2009.
Dintr-un anume punct de vedere, in 2004, Adrian Nastase s-a grabit sa candideze la presedintia Romaniei. Candidatura de acum patru ani e, desigur, de inteles in logica personajului: lacom de putere, dar inca fraged din punct de vedere politic (amintiti-va numai cu cat patos l-a indemnat Ion Iliescu pe Nastase, dupa ce a pierdut si functia de presedinte al PSD, sa faca pasii in spate si sa stea macar un an “in post si rugaciune”), a fost impins in fata de un sistem care scartia foarte tare la acea vreme si care isi dorea, ca si acum de altfel, sa se autoconserve.
Contextul a fost insa unul defavorabil, iar candidatura, o stim cu totii, un esec in cele din urma.
In 2004, forta celor care vroiau sa il impuna pe Nastase era mare si bruta; de aceea, deranjanta pentru multi. Unele masti cazusera de tot – aratind chipurile in toata hiodsenia lor (vezi zona PSD). Astazi insa, mastile care stateau inca bine in 2004 (vezi, spre pilda, zona PNL) au cazut, iar forta sistemului e si mai mare. E mai mare pentru ca e mai supla.
De altfel, Nastase insusi a devenit mai rafinat in ceea ce face. Nu mai impune candidatura sa in PSD; cere, de
