N-am sa inteleg niciodata cum poate fi neconstitutionala o solicitare adresata oficial unei autoritati care, la randul ei, poate sa ii dea sau nu curs. Adica nu inteleg de ce nu avea voie presedintele Romaniei sa solicite conducerilor celor doua Camere organizarea unei sesiuni extraordinare pentru solutionarea unor chestiuni extrem de importante ramase in suspensie, mai precis avizele in cazul Nastase si Mitrea si reexaminarea legii care sa deblocheze activitatea Curtii de Conturi. Sa solicite nu sa decida o sesiune extraordinara, repet.
Nu inteleg cu niciun chip reactia tafnoasa si personala a lui Bogdan Olteanu la aceasta cerere cu atat mai mult cu cat insusi seful sau de partid, Calin Popescu Tariceanu, afirmase ca o sesiune extraordinara ar fi necesara avand in vedere gravitatea restantelor acestei sesiuni legislative.
Ca dovada ca solicitarea nu a fost o teribila ilegalitate, conducerea Senatului o va analiza si va incerca sa gaseasca "cele mai potrivite solutii regulamentare in vederea rezolvarii problemelor mentionate in scrisoarea lui Traian Basescu". Nicolae Vacaroiu da astfel dovada unei atitudini mult mai echilibrate si, pana la urma, profesioniste.
Procedural, articolul 88 din Constitutie permite presedintelui sa trimita mesaje Parlamentului cu privire la principalele probleme politice ale natiunii, iar temele ramase in suspensie pot intra, la o adica, in aceasta categorie. In plus, dreptul la libera exprimare si la petitie este garantat si presedintelui ca oricarui alt cetatean al Romaniei, inclusiv in relatia cu Parlamentul.
Mai important este ca, pe fond, indiferent de tafna lui Bogdan Olteanu, presedintele chiar are, de aceasta data, dreptate. Subiectele ramase in suspensie nu suporta asteptarea toamnei, macar daca ne gandim la situatia Curtii de Conturi.
Relatii institutionale personalizate
