Cîndva pe la mijlocul anilor ’90, ca să-mi rotunjesc veniturile, mă atîrnasem drept un fel de consilier de imagine pe lîngă un cetăţean, care era parlamentar şi domn de afaceri de anvergură. Mai scriam un discurs, mai aranjam un interviu şi picau oarece bani, nu mulţi, fiindcă, în ciuda averii sale mari, ipochimenul era zgîrcit. Îmi plăcea că mă plimbam destul de mult prin ţară, pe unde avea omul întruniri politice.
Cîndva pe la mijlocul anilor ’90, ca să-mi rotunjesc veniturile, mă atîrnasem drept un fel de consilier de imagine pe lîngă un cetăţean, care era parlamentar şi domn de afaceri de anvergură. Mai scriam un discurs, mai aranjam un interviu şi picau oarece bani, nu mulţi, fiindcă, în ciuda averii sale mari, ipochimenul era zgîrcit. Îmi plăcea că mă plimbam destul de mult prin ţară, pe unde avea omul întruniri politice.
Avînd un nas fin, deputatul în cauză se prindea cînd intenţionam să-i cer o sumă ceva mai mare pentru serviciile prestate şi îmi trîntea el preventiv ceva, să-mi închidă clanţa.
NisipÎntr-o astfel de situaţie, m-a anunţat că mă ia într-o călătorie "de biznis" în Emiratele Arabe Unite. Împreună cu "badigardul" Emil şi consilierul economic Liviu formam suita măreţului personaj. Am aterizat în Dubai, un loc bizar cu zgîrie-nori răsăriţi din nisip şi cu palate în formă de vapor sau avion. Am fost campaţi într-un hotel de cinci stele, noi, suita, într-un apartament normal, iar demnitarul în cel imperial. Am aflat că noi trebuia să ne plătim din diurna anemică pe care o aveam tot, mai puţin micul dejun, dar şeful nostru avea totul decontat de posesorii de prosoape-n cap cu care trebuia să negocieze.
După ce am dat un tur de oraş, cu taxiul, căci afară erau cincizeci de grade, am crezut că nimerisem într-un paradis al preţurilor mici. Electronicele, aurul sau ţoalele erau mult mai ieftine decît
