"V-as imbratisa si am plange impreuna"

(Raspuns pentru DANIELA HUIALA, "Vreau sa comunic cu familii sau mame care, la fel ca mine, si-au pierdut un copil", F. AS nr. 823)

Doamna Daniela,

In fata unei dureri asa de mari, rar este ceva care merita spus. Daca as fi aproape de dvs., v-as imbratisa si am plange impreuna. Si am pastra tacere... Dar sunt departe, si singurul meu mijloc de comunicare sunt cuvintele.

Eu nu am ajuns sa imi cunosc vreodata copilul, pentru ca a murit inainte de nastere. Nu are mormant si eu nu am amintiri cu el. Cum ar fi fost, cu cine ar fi semanat, ce ar fi iubit... toate acestea sunt un mister trist pentru mine. Nu am alti copii. Nu indraznesc sa imi compar durerea cu a dvs. Singurul lucru care mi-a facut bine este Dumnezeu. Sa ma iertati, dar ma indurerez cand ii aud pe cate unii zicand: "Dumnezeu avea nevoie de un inger in cer". Ma gandesc: de ce nu a luat un copil nedorit? Oamenii incearca sa explice orice, cu cuvinte care suna frumos. Doar Dumnezeu nu zice nimic. Il simti, doar. Iar eu L-am simtit foarte aproape. Ca pe cineva foarte drag, care a aflat ca sunt in necaz si a venit sa stea cu mine. Sa nu va pierdeti increderea in El. Eu cred ca dupa ce voi trece, la randul meu, prin moarte, imi voi vedea copilul. Si nu numai pe el, ci si pe multi altii pe care i-am iubit si nu mai sunt aici. Pana atunci, incerc cu toata inima sa traiesc cu drag langa cei care sunt.

IRINA

"Viata merge inainte si trebuie traita cu capul sus"

(Raspuns pentru MANOLE, "Sotia mea calca stramb!", F. AS nr. 824)

Domnule Manole,

Citind povestea dvs., m-am revazut cu ani in urma, cand sotul celei pe care o credeam atunci prietena mea cea mai buna mi-a adus la cunostinta ca sotul meu calca stramb cu sotia lui. Lucrurile mergeau prost intre noi de o bucata de vreme. Prima reactie a fost ca si a