Seful de la caile ferate a fost vazut si fotografiat intr-o limuzina care, zice-se, ar fi proprietate personala.
Limuzina cu pricina costa aproximativ 150 de mii de euro, dar chiar daca este o masina de lux, pare o gluma de licean fata de vehiculele 4x4, fata de apartamentele din capitalele europene si castelele pe care si le-au ridicat diversii colegi ai respectivului, plasati in pozitii cheie din care nu-i mai clinteste nicio o reforma institutionala. Ei au salarii de sute de mii de euro pe an si un job de vis, in care nu trebuie sa faca altceva decat sa-si aprobe seful. O fac atat de bine ca au devenit indispensabili.
Munca cinstita a demnitarilor romani ar umple putine pagini dintr-o pagina de istorie a muncii. De altfel, multi romani nu vad cu ochi buni banul castigat cinstit. Pentru ei, banii albi si multi pentru zilele negre si indepartate sunt castigati la negru. Cati dintre cei care pleaca in strainatate la munca isi platesc darile catre statul roman? Cati dau bani pentru asigurari sociale sau pentru sistemul de sanatate de care profita, daca nu ei, atunci familia aflata in intretinere? Pe cate contracte de munca sunt trecute sumele corecte de angajare, fara plati ascunse sau beneficii neimpozitate?
De cand s-a adoptat legea care le cere demnitarilor si stabilor de partid si de stat sa-si publice declaratia de avere si de interese, vedem cu ochiul liber unde statea ascunsa coruptia la nivel inalt despre care ne vorbeau europenii. De la an la an, situatia imobiliara si financiara a respectivilor inregistreaza cresteri care le-ar da ameteli si celor mai de succes manageri. E un mister cum poate un buget care, de ani de zile, este de austeritate, sa sustina atatia milionari in euro? E un mister cum au ajuns inaltii functionari pe lista celor mai bogati 300 de romani? Din casa-n casa, din cont in cont, din birou in birou, din fotoliu in fot
